luni, 20 iulie 2009

Sărata Monteoru-băi de ghiciţi ce?

Am fost la Sărata Monteoru, staţiune turistică de interes local de prin judeţul Buzău. Am fost pe vedere. Adică să negociem condiţiile de capitulare a lui soră-mea, faţă de viitorul cumnat. Bun cumnat. Pe lângă faptul că am condus 900 de km dus-întors, m-au frământat următoarele: 1) Staţiunea e în România; adică în ciuda unor iniţiative particulare, onorabile, staţiunea pe ansamblu arată ca dracu, neîngrijită, gropi, gunoaie etc. Cică ăştia din Sărata M nu votează pe tov. primar al comunei, care nu face nimic pentru Sărata. Dovada 2 ca staţiunea e în România. 2) Toată lumea, care duminică a însemnat undeva la 2 mii de oameni, se buluceşte la o baltă, bogată în iodo-cloruri-bromuri şi alte chestii care au ca efect răscolirea romantismului, pardon reumatismului. Adică apă sărată, care înlesneşte lenevia generală, în sensul că nimeni nu trebuie să se streseze cu înotatul etc. Balta asta, materializată într-un ştrand, care arată aproape la fel de bine ca în primii ani după al doilea război mondial, este propietate particulară a primului băutor de vodcă din România, care având în vedere că e singura baltă din zonă, nu investeşte nimic. Coordonate:în week-end încasări de minim 360 de milioane. Apa din baltă o singură umplere/sezon. Se poate bea bere şi mânca mici. Este nisip, pentru cei care vor să facă pe struţul cu extremităţile corpului. Şi ca să nu mă întind aplic clasicele bile albe şi negre. La albe: am dat-o pe soră-mea, am jucat tenis, inclusiv cu nevasta, mi-am răscolit reumatismul (sper să fie la bile albe), am petrecut ceva timp cu a mei, am cunoscut pe viitori cuscri, am mâncat ciolan la Miercurea Sibiului. La bile negre: am înotat sincron cu 1500-2000 de oameni, am remarcat gunoaiele şi dezastrul general, am transpirat din greu la 40-42 grade la soare. Aşe că oameni buni, dacă ajungeţi la Sărata Monteoru, vedeţi că e o pensiune, Luminiţa îi zice. Pe lângă camerele generoase, linişte şi pace, este şi teren de practicat sporturi. Nu ca ăla din Zlatna, teren serios. Dacă nu vă place să nu mai beau Stalinskaia niciodată.

joi, 2 iulie 2009

Diferenţe

Toată lumea ne/mă acuză că facem mişto. Chiar unul dus la cote nemaiîntâlnite. Deşi această situaţie mă/ne onorează, trebui să fac o clarificare la ce reprezintă miştoul, şi mai ales, pentru a pricepe şi doamna ministru de la sport,care e diferenţa între "a face mişto" şi " caterincă". Conform DexOnline, caterinca e caracterizata ca "vorbe neserioase prin care interlocutorul este ironizat fără să-şi dea seama". Eu as completa că se foloseşte mai mult în "sud" şi că ea înseamă exact ironizarea amintită mai sus, fără un substrat real sau o bază temeinică. E bine, în contradicţie şi prin asemănare aş defini propoziţia "a face mişto" sau de " a lua pe cineva la mişto" prin ironizarea interlocutorului, cu speranţa că acesta chiar o să-şi dea seama. Cu cât "miştoul e mai fin,permanent şi mai repetitiv, cu atât el e mai apreciat, bineînţeles nu de interlocutor. Diferenţa esenţială însă e substratul pentru că doamnelor şi domnilor, acesta ar trebui să fie efectul miştoului.Adică, miştoul nu ironizează gratuit interlocutorul (de multe ori şi de dorit a fi interpelat în public), ci urmăreşte identificarea micilor "greşeli" pe care le facem în viaţa de zi cu zi, greşeli care se răsfrâng asupra bunului mers al societăţii în general, şi al "sectei" noastre în particular.Prin "facerea de mişto" urmăresc/urmărim îndreptarea păcătosului, conştientizarea problemei sau a "penalităţii " comise, şi întoarcerea lui cu coada între picioare la cele corecte. Aşa deci şi prin urmare, miştoul e un fel de sanitar al acţiunilor stupide ale prietenilor noştrii,un rău necesar şi un mod de viaţă.Nu suntem obiectivi, e drept. Nu e aşa că această postare e Mişto?