vineri, 30 noiembrie 2012

Referendum - 9 Decembrie.

Referendum - celălalt referendum


Da, nu e vorba de referendumul pentru demiterea preşedintelui, ci despre celălalt referendum, organizat în 35 de localităţi din judeţul Alba, sprijinit de Primăriile în cauză, la care locuitorii sunt invitaţi să răspundă la parşiva întrebare: „Sunteţi de acord cu repornirea mineritului în Munţii Apuseni şi a exploatării de la Roşia Montană? Deci, să fie clar, nu doar despre repornirea mineritului este vorba, ci despre activităţile unei companii private care trebuie să pornească neapărat.
Acum , având în vedere că nu toţi suntem proşti şi am aflat că acest referendum nu are nici o implicaţie legislativă, adică chiar dacă se prezintă la vot toţi cei înscrişi pe listele electorale şi toţi răspund la această întrebare cu DA, tot nu se va reporni mineritul, întrebarea care se pune, întrebarea raţională, este: “De ce?”.
De ce se mai organizează aceste referendum?  De unde sunt bani pentru organizarea lui? La a doua întrebare, e mai uşor de răspuns. Odată, bani sunt din buzunarul nostru. Adică din bugetul prea-onoratului Judeţ Alba. Adică din buzunarului zlătneanului, ocnamureşeanului, abrudeanului etc.  Mai precis e vorba de un mărunţiş de 300.000 lei, bani noi. Şi cum să nu fie bani când, după anunţarea că acest referendum se va organiza, acţiunile Gabriel Resources (RMGC) au crescut, totalul câştigurilor acţionarilor fiind undeva în jurul sumei de 2,5 milioane dolari.
Revin la întrebarea iniţială, de ce? De ce se mai organizează acest referendum? Să aflăm care este părerea noastră, a muritorilor de rând? Înlocuieşte părerea noastră, chiar şi majoritară, reglementările legate de protecţia mediului, de exemplu?
Cea mai mare greşeală ar fi să credeţi că îi pasă cuiva. Fie că eşti din Roşia Montană sau Ocna Mureş, în stimabilul fund îi doare pe toţi.
Răspunsul prieteni e foarte clar şi aici trebuie să subscriu părerii celor de la Fundaţia Culturală Roşia Montană: “Asemenea rezultate vor fi folosite pentru a face presiuni asupra structurilor politice noi alese în vederea modificării sau a abrogării de legi care să faciliteze demararea proiectelor de exploatare minieră la suprafaţă, ocolind legislaţia naţională şi europeană concepută pentru a proteja mediul şi patrimoniul României.”.
Exact.
Din acest punct de vedere au fost făcute şi sondaje de către un institut apreciat ( plătite de RMGC), înainte de începerea campaniei electorale, pentru a afla cei mai bine poziţionaţi candidaţi, nu de alta dar trebuie trimise anumite sponsorizări către anumite destinaţii. Acum 4 ani erau mai mulţi bani, au fost trimise “sponsorizări” către TOATE destinaţiile. Dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Deci, dragul meu votant, aşa cum te-ai obişnuit, părerea ta nu va conta. Votul tău nu v-a schimba nimic. Doar vei fi folosit, împreună cu conjudeţeni  tăi, ca şi masă de manevră a RMGC.
E greu de crezut că se vor prezenta la vot 50% +1 din cei înscrişi în listele electorale. Nu a reuşit USL-ul când era pe val şi Băsescu sub cal, ca să mă exprim aşa. Din acest motiv, dragii mei, vedeţi toate gardurile din judeţ lipite cu afişe, bannere peste tot, şi tot din acest motiv, referendumul este organizat în aceaşi dată cu alegerile parlamentare. Doar, doar. Dar după cum v-am spus, idea principală nu este validarea acestui referendum, ci specularea numărului de votanţi în favoarea RMGC. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine.

vineri, 23 noiembrie 2012

Reflecţii-lansare de carte şi cântece de munte

Am încercat să găsesc un feed-back referitor la lansarea de carte, precum şi unul referitor la "Seara cântecelor de munte " desfăşurată în Spaţiile Ryma. Am fost destul de surprins să remarc, mai ales în cazul cântecelor de munte, un cvasi-anonimat, mai ales on-line, , deşi Festivalul de Folk "Ziua de Mâine" a avut bloggeri acreditaţi, unii dintre ei iubitori de  munte. Dacă de la folk-iştii consacraţi nu mă aşteptam la mare lucru, având în vedere marginalizarea acestui gen, de la alţii mă aşteptam la mult mai mult, având în vedere entuziasmul cu care a fost primită această seară şi succesul de care s-a bucurat. Nu am găsit pe net nici măcar un articol, probabil toţi cei care ar fi putut scrie au fost epuizaţi de efortul depus de-a lungul zilei.
Am să exemplific cu imagini, pentru cei care nu au fost acolo, că să îşi facă o idee.

Am fost primiţi de organizatori cu mâncare la ceaun:
într-un spaţiu de vis
care te trimitea cu gândul la serile petrecute în vârf de munte, lângă un foc autentic.
Aşa arăta "mulţimea" văzută de pe scenă, sau mai de aproape.

Unii s-au împotrivit frigului până târziu în noapte
alţii au cântat cu artiştii

iar toţi au fost fericiţi, mai presus de cuvinte.




Cam asta a fost o seară de care nimeni nu a pomenit.

Cât despre lansarea de carte, un eveniment care a completat în mod fericit festivalul, nu vreau să spun decât atât: a fost un vis care s-a împlinit, un vis care s-ar fi pierdut fără prietenii de la Consiliul Judeţean Alba, "vrăbiuţe" sau orice altceva ar fi fost. Pentru mine, oamenii de acolo mi-au arătat că un poet are rost şi în vreme de secetă. Sunt puţini cei care scriu despre "poezii fără rost", aşa cum puţini au fost cei care au scris despre "cuceritorii inutilului".




Iluzii

Sperând în ce-am ajuns a şti,
am fost ce-am îndrăznit a crede,
dar groaza noastră de a fi,
ne-a rătăcit definitiv.
Trăind, noi am ales a pierde.
Să speri? Să simţi?
Sunt sinonime unor agonii eterne.

miercuri, 14 noiembrie 2012

"Idei puse în cuvinte", gata de lansare

Nu ştiu cum am ajuns aici. De mic scriam poezii, iar în liceu devenise principala "armă" a unui copil timid şi nesigur pe puterile lui. Nu credeam că o să ducă undeva, aşa că nu le-am păstrat. Sper ca măcar "ele" să o fi făcut. 
Povestea cărţii seamănă foarte mult cu povestea "Plus Noi". O poveste cu prieteni. Eu şi cu Padre ne ştiam de o grămadă de ani, simţeam că între noi există ceva, dar nu ştiam fiecare ce poate, ce are în el. La concursurile montane la care ne întâlneam, vocea caldă a lui Padre nu se prea auzea, iar eu eram atât de preocupat să câştigăm, încât nu prea conta altceva. Apoi am descoperit că omul are o grămadă de cântece proprii, cu versuri proprii şi am început să mă întreb ce este în el, ascuns sub faţada de om de munte, de căţărător, de gură spartă. Aşa i-am găsit poeziile. Pentru mine, lumea s-a schimbat de atunci. Doamne, cât aş fi vrut să le fi scris eu. Am descoperit că nu rima este cea mai importantă într-o poezie, apoi discutând amândoi, am realizat că, de fapt, ceea ce scriem sunt doar "idei puse în cuvinte"
Am început să păstrez ceea ce scriam. Am devenit mai ordonat, mai inspirat. Am început să iubesc, aşa cum nu o făcusem niciodată. Am începu să scriu poezii replici la poeziile lui Padre şi rămâneam mereu surprins când acesta era foarte încântat.
Facebook-ul e şi el bun la ceva. Am descoperit că multora le plac "ideile" mele. Unii spuneau că fără mine, nu ar mai citi poezie. Padre, devenit între timp poetul meu preferat, spunea că nu ar putea să scrie niciodată despre iubire aşa cum am scris eu. Nu ştiu dacă e adevărat sau nu. Ştiu că scriindu-le, că simţind aşa, am devenit mai bun, mai uman, mai atent, mai sensibil. Din păcate, în viaţă, e inevitabil să răneşti oameni, chiar dacă nu asta îţi e intenţia. Unele decizii se dovedesc ulterior greşite, dar viaţa merge înainte.
Aşa cum mi-am dorit neapărat să apară un album Plus Noi, pentru că versurile, muzica, totul merită cunoscut de public, aşa mi-am dorit foarte mult ca Padre să fie publicat, ca oamenii să citească "ideile" lui. Eu mă consider doar o completare a acestei cărţi, iar versurile scrise de mine sunt o dovadă vie a faptului că nu am visat. 

           Aş vrea să închei spunându-vă că "Va mai urma", dar sincer, nu ştiu. Nu pot decât să sper că ideile noastre, transpuse în cuvinte, vă vor plăcea, că ne veţi înţelege dincolo de imaginea deja formată despre noi, că ne veţi iubi şi ierta în acelaşi timp.
Vă aşteptăm Sâmbătă, la ora 11.00 la ArtCaffe Downtown din Alba Iulia sau, dacă nu ajungeţi, vă aşteptăm în aceeaşi zi, la Aiud, la Centrul Cultural Liviu Rebreanu, la ora 17.30.
În faţa dumneavoastră, plecat până la pământ, mă închin!


 Sursa foto aici.

joi, 1 noiembrie 2012

Cum arată lumea văzută printr-o ţeavă

V-aţi întrebat vreodată? Cum arată lumea văzută printr-o ţeavă? Ei bine, am nişte răspunsuri!




Mulţumesc fotografului şi celor care au pozat: fam. Florentina şi Marius Drăgan, Adnana şi Tudor, Olteanu' şi Blinkin etc.

Asemănări

Nu ştiu exact din ce motiv, dar întotdeauna am văzut o asemănare între Tudor Chirilă şi Florin Piersic Jr., fiind de multe ori pe cale să-i confund pe cei doi. De Florin Piersic jr. ştiam doar vag, că e actor, că e fiul lui taicăsu', dar l-am cunoscut mai îndeaproape doar după ce i-am citit cărţile, superbele "Opere cumplite" şi "Romantic Porno". Şi Tudor Chirilă e actor, dar l-am cunoscut mult timp ca fiind solistul vocal al formaţiei Vama Veche, de la care iubesc foarte mult câteva melodii, prima în lista mea fiind desigur, "Zmeul".
Mi-am propus, în viitorul apropiat, să citesc câte ceva scris de Tudor Chirilă, să mai limpezesc imaginea lui proiectată în mintea mea. Am găsit, deocamdată, pe un anumit blog, doar o frază, care însă mi se pare una de excepţie, pe care o redau aici:

"Aţi văzut filmele alea în care oamenii, ca să se răzbune, mai trag nişte gloanţe în cadavrul duşmanului lor deşi ştiu că acesta e mort? Ei bine, oricâte gloanţe ai descărca în cadavrul unei iubiri pierdute n-o să-ţi potoleşti setea."