duminică, 16 decembrie 2012

Cupa Craciunului -Fotbal de Sală

La cererea tinerilor din oraş, organizez împreună cu Tudor Ponoran, Nicu Mateş, Mihai Oană şi alţii "Cupa Crăciunului" la fotbal de sală. Mai jos pun grupele şi programul.
O să postez şi rezultatele pe parcursul desfăşurării meciurilor.


Grupa A
SC CARLOS
FC TROIAN
FC CRIŞANA
TITANII

GRUPA B
A.S. FĂRINA
CĂLDURA SRL
PROFESORII
YOUNG BOYS

Program desfăşurare:


Luni 17.12.2012
SC CARLOS- FC TROIAN     Ora 18.00
FC CRIŞANA-TITANII          Ora 19.00
A.S. FĂRINA-YOUNG BOYS Ora 20.00

Marţi, 18.12.2012
CARLOS-FC CRIŞANA          Ora 18.00
PROFESORII-YOUNG BOYS  Ora 19.00
CĂLDURA SRL- A.S. FĂRINA Ora 20.00

Miercuri, 19.12.2012
PROFESORII-
A.S. FĂRINA      Ora 18.00 
CĂLDURA SRL- YOUNG BOYS Ora 19.00
FC TROIAN-TITANII               Ora 20.00

Joi, 20.12.2012
S.C. CARLOS-TITANII             Ora 18.00
FC TROIAN-FC CRIŞANA         Ora 19.00 

CALDURA SRL-PROFESORII      Ora 20.00

Sâmbăta, 22.12.2012
SEMIFINALA 1 Locul 1 Grupa A- Locul 2 Grupa B Ora 11.00
SEMIFINALA 2 Locul 2 Grupa A- Locul 1 Grupa B Ora 12.15

Duminica, 23.12.2012
FINALA Mica Ora 11.00
FINALA Mare Ora 12.15

Arbitrii:
DAN NISTOR
MARIUS ANCA


Sponsori (deocamdată, mai aşteptăm şi pe alţii): 

SC SPONI SRL
SC INFORESELF SRL

Parteneri:

PRIMĂRIA ORAŞ ZLATNA
CONSILIUL LOCAL ZLATNA
A.T.E. TRASCĂU CORP Zlatna

vineri, 14 decembrie 2012

Dă-ne Doamne minte!

        Bă oameni buni, zici că au înnebunit cu toţii. De când au început Sărbă(u)torile, procentajul de oameni beţi pe metru pătrat a crescut simţitor. Zici că-i poartă Dracu' tocmai acum în perioada asta. Şi nu numai băuţi şi foarte băuţi, "pişaţi" pe ei de beţi. Caută scandal, dorm cu capetele pe masă, îşi înjură părinţii şi pe toţi cei de lângă ei, mai mare dragul. Cele mai folosite sunt înjurături de Dumnezeu şi de Maica Sfântă, de parcă toţi îşi încearcă norocul acum. De alea cu "să mă trăznească" ce să mai vorbesc. Este un personaj în Zlatna, pe numele lui de cod "Caz de Moarte, Pătru", care după ce se îmbeată bine, merge la baie şi se roagă în oglindă şi îşi zbiară cu voce tare numele de cod. Vezi Doamne, el e pocăit şi cam sfios, am impresia că realizează că face greşeli  şi se roagă la foc automat ca să fie iertat. Când e crâşma plină, mai iese şi afară să-şi facă ritualul, nu de alta dar nu poate ţine baia prea mult ocupată din cauza băutorilor de bere.
          Acum îşi amintesc toţi de nevestele divorţate, de cum la futut unul şi altul, la figurat desigur, de cum furau de prin uzină când aveau un loc de muncă unde se putea şi bea, toate problemele acestea existenţiale fiind înecate în paharele cu tărie, amestecate desigur cu bere, pentru a obţine efectul scontat. Pleacă apoi împleticindu-se, după ce au oripilat toţi clienţii din bar cu poveştile lor, slobozindu-se în faţa barului (dhe, de unde să mai ştii pe unde e ascunsă baia), ameninţându-şi familia, şefii trecuţi, actuali şi viitori, iar a doua zi, la prima oră, revin să-şi continue demenţa bahică cu o faţă uşor ruşinată, care însă dispare rapid. În această perioadă nu mai contează mâncarea, televizorul, campionatul de fotbal, nici măcar armata sau politica, tot ce contează e băutura şi efectul ei imediat. De parcă au restanţe de achitat, trebuie să facă un număr de zile în care să fie knock-out într-un an.
         După ce se capsează bine, se apucă de colindat. Pe voci. Fiecare pe a lui. Nici nu încep la timp, nici nu sunt în aceeaşi gamă, dar nici versurile nu le cunosc, nu de alta dar nu trebuie să recunoască toată lumea colindele. Apoi se laudă, care a fost "birău" pe la el prin sat, care are vocea cea mai încântătoare sau mai puternică, apoi trec la altele care nu sunt neapărat de sezon: care a fost cel mai bun la "folbal" pe vremuri, care ştie preţurile exacte la fetele "acelea", care ştie kilometrii exacţi între localităţi, care e cel mai tare bărbat din oraş. Sunt în stare să plece imediat la prima sală de forţă să dea concurs la "împins". Că la halbere şi coniac-canoe sunt toţi campioni mondiali şi olimpici.
       În perioada asta se ajută toţi unul pe altul, spre deosebire de restul anului. La comandat. "Comanzi tu sau comand eu? Comand eu, da o trecem la tine". Oamenii devin altruişti. " Poţi bea tu berea mea, mai e doar ceva pe fund şi s-a încălzit, oricum îmi mai iau una". Oamenii devin mai inimoşi. "Dacă îţi dau un picior în cur, îţi sare stomacul în inimă". Oameni devin mai buni unii cu alţii. "Când îmi vine pensia îţi dau şi eu o bere, dacă îmi dai tu una acum". Oamenii devin mai îngrijoraţi de problemele vecinului. "Pe unde ţi-a umblat nevasta aseară, tragea-i-aş o....". Toţi vecinii se ajută. "Hai pe la mine să mă ajuţi cu o damigeană de vin, parcă nu se mai termină". Oamenii devin mai responsabili. "M-aş duce acasă, da nu vreau să mă vadă a mea cât îs de beat". Oamenii devin mai strângători. "Nu ai cumva un leu, să beau şi eu o bericică?".
         Spre deosebire de Paşti, la Crăciun e mult mai greu. Nu ştiu cine o făcut prostul obicei, să mergi cu colinda, bei pe gratis ce e drept, dar măcar unul trebuie să ştie colinzile. La Paşti e mai simplu. Tot ce trebuie să faci e să nu uiţi spray-ul acasă. La Crăciun trebuie să te îmbeţi cât mai repede, ăla care rămâne ultimul treaz trebuie să ştie şi colinda.
          Dă-ne Doamne minte şi repere pe drumul către casă. Şi dacă se poate, umple frigiderul cu ceva alcooale cât timp suntem plecaţi. Unde suntem plecaţi ? La crâşmă, bineînţeles.

Sursa foto aici.

Atât am avut de zis. Mă duc că mi s-a uscat gâtul.

marți, 11 decembrie 2012

La ce bun poetul, în vreme de secetă?

Un comentariu de excepţie pentru care mulţumesc Iliescu Alexandra Cristina.

Scrisoare domnului Hölderlin

Aţi scris undeva într-un vers: "La ce bun poetul, în vreme de secetă?"
Şi tocmai asta îmi dă îndrăzneala să mă adresez unui mare poet
şi să spun că adevăratul curaj,

adevăratul curaj al poeziei
nu este probabil să cânte ploile când toată lumea le vede, adevăratul ei curaj e să vadă cerul pârjolit şi să spere.
Şi înainte de a fi ploaie adevărată care udă câmpiile,
ploaia să fie astfel speranţă şi cântec.

Poetul
anunţă cetăţii, pământului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui câmp pârjolit
şi care nu e în stare să cânte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pământul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cânte
ploile lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rând o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cânte ploile tocmai atunci,
Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc şi
ne dor,
când soarele arde şi mâinile miros a îndoială,
când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
când amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvânt
dificil
şi cel care cântă ploile riscă să fie dispreţuit şi lovit
chiar cu pietre, urmărit şi de zei şi de oameni
pentru nebunia şi curajul său care cântă
ploile, care cântă torentele când oamenii ridică braţele
rămân răstigniţi în aer ca pe dealul Golgotei.
 

Cine să anunţe ploile
dacă nu poezia? Cine să aibă curajul să vadă pe cerul gol
nori de ploaie,
cine să-şi ia riscul de a profeţi dacă nu poezia,
cea care a stat cu grecii sub zidurile Troiei
şi cea care a coborât cu Dante în Infern?

A doua iubire, Octavian Paler ((2 iulie 1926 — 7 mai 2007), scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.

Scurte concluzii-alegeri parlamentare

      E vremea concluziilor. Pentru că, indiferent de rezultat, bun sau rău, trebuie mers înainte. Pentru că opoziţia poate fi la fel de importantă ca şi puterea. Scriu articolul acesta ca un om foarte implicat într-o campanie electorală în care am crezut într-un OM. Un prieten. Cineva care a făcut ceva şi care ar fi putut să ofere o altă alternativă.
       Dar în campania aceasta nu a fost despre oameni. A fost vorba despre greşeli. A fost vorba despre nişte decizii luate pentru a salva România, dar din păcate nişte decizii luate „ de la centru”, fără a cunoaşte realitatea din ţară. Suntem săraci. Şi am cunoscut persoane care puteau face 10 liste separate de cumpărături cu cei 14 lei pierduţi din pensie. Dacă nu se umbla la pensiile sub 1500 lei, poate altfel stăteam acum. Dacă era totul transparent şi se explica pentru ce au fost necesare aceste decizii dureroase, poate altfel era situaţia. Dacă se umbla la pensiile „nesimţite”, dacă se umbla la salariile la fel de nesimţite, dacă nu şi mai şi, inclusiv la cele de prin consiliile de administraţie de la firmele de stat, cine ştie cum ar fi fost.
Am devenit un popor „ţiganizat”. Contează doar astăzi, mâine nu există. S-a văzut la referendum, s-a văzut la alegeri. Astăzi să ne meargă bine, iar mâine vedem ce o să fie.
Nu cred că PSD-ul şi socialismul acesta e salvarea României. Şi nici PNL-ul care a devenit mai socialist decât însuşi PSD-ul.
         La nivel de oraş Zlatna, lumea nu a înţeles că, dacă l-a votat pe primarul oraşului Silviu Ponoran, dacă l-a votat pe preşedintele CJ Alba d-nul Dumitrel Ion, aveam nevoie de un deputat „de-al nostru”, un deputat capabil să deschidă uşile, care să ne înţeleagă, un deputat care să nu voteze legile „pentru că aşa i s-a spus”, ci care să participe la crearea lor şi să îşi impună punctul de vedere.
Dar la alegerile astea nu s-au votat oameni. Politicul a câştigat, nu oamenii care îl reprezentau.
        Pe de o parte, înţeleg. Cine mai are încredere în parlamentari? Câţi dintre voi , dacă aş întreba, mi-aţi răspunde că toţi sunt la fel? Că nu mai aveţi nici o speranţă de la ei.
      Pe de altă parte, nu înţeleg. Am votat reducerea numărului de parlamentari la maxim 300, cu o majoritate covârşitoare, iar acum avem peste 520 de parlamentari încât nici nu încap în sală. Am auzit pe cineva să se plângă?
S-a votat politic, pentru un partid sau împotriva altuia, indiferent că oamenii aceia, în majoritatea lor scoşi în faţă de aceleaşi vechi interese, nu au făcut nimic sau mai mult, au încercat să distrugă părţi din colegiul în care tocmai candidau.
       Eu sper, ca acum, după alegeri, lucrurile să intre în normal. Avem o majoritate în parlament, care nu mai poate acuza pe nimeni. Sincer sper să ne meargă mai bine. Dar dacă vom continua cu “pomenile”, dacă investiţiile nu vor continua, dacă vom continua cu “Băsescu în sus şi în jos” în loc să ne ocupăm de oameni, am presimţirea că undeva în Martie-Aprilie vom intra într-un blocaj din care sunt curios cine ne va scoate. Dacă nu va exista un consens, dacă se va încerca o nouă suspendare sau cine mai ştie ce, fondurile europene vor fi blocate, iar la cât de puternică e economia, ne vom prăbuşi fără nici un sistem de siguranţă. Să sperăm că va fi bine.
          Nu cred că ne-am deşteptat. Încă dormim cu televizorul în braţe. Da, sloganul e la fel de valabil şi astăzi .(Cu televizorul, aţi minţit poporul). Ţara nu vrea să gândeşti.  „ Ah, ce frumos/ Viitor luminos/ Li se-arată celor idioţi/ Deci, fi supus/ Faţă de cel mai sus pus/ Şi nu uita că ţara te vrea prost.”

duminică, 9 decembrie 2012

"Exerciţii de echilibru"- Tudor Chirilă

Ei bine, a apărut. Şi după cum spuneam aici, textele lui seamănă cu cele ale lui Florin Piersic jr. prin sensibilitate, imaginaţie şi nu în ultimul rând prin faptul că sunt povestiri scrise pe parcursul timpului şi adunate într-o carte, ca şi în cazul "Operelor cumplite".

Ca să vă fac poftă, vă redau un scurt text:

"Eşti singur în vârtejul suferinţei tale şi dacă vrei să ieşi trebuie să tragi aer în piept şi să te scufunzi până se sfârşeşte. Mai degrabă iubeşte-o până când iubirea-ţi se face apă şi se scurge prin toţi porii. Iubeşte-o în absenţă. Va fi ca şi cum te-ai arunca de nebun într-un zid de sute, de mii de ori. Neclintit, zidul îţi va rupe oasele, pielea ţi-o vei zdreli, îţi vei sfâşia hainele până când te vei fi prelins în praful de la poalele lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca după un coşmar pe care vei încerca să-l rememorezi. Soarele dimineţii nu-ţi va da timp şi vei uita. Cu fiecare zi care va trece, vei mai fi uitat puţin câte puţin... Vindecă-te singur. E tot ce poţi face pentru tine. "


luni, 3 decembrie 2012

Despre visuri- din nou

Vorbeam într-o postare anterioară cât de important e să îţi urmăreşti visurile, indiferent cât de mici sau nesemnificative par. Cât de dor mi-a fost să ascult un vinil, un Andrieş sau chiar "Micul Muck", să mă poarte în lumea visurilor sau în lumea copilăriei, ce uneori pare atât de departe de adulţii care am devenit. Pe vremuri, când Zlatna avea "şeful roackerilor", mai făceam câte un chef exclusiv cu viniluri, de la Phoenix la Led Zeppelin, Black Sabbath sau AC/DC. Era extraordinar, senzaţia aceea de întoarcere în trecut, parcă trăiai în alte vremuri, vremuri în care ne-am fi dorit să trăim, să iubim, să sperăm.
De ce să nu reînvii sentimente trecute care se pot completa fericit cu sentimente noi, calde, la care poţi adăuga instincte de colecţionar în goana după un disc nou-vechi?
E de ajuns să cumperi un pick-up model mai nou, dacă nu ai deja unul, un sistem audio şi gata. Asta am făcut eu.
Visurile devin realitate. E de ajuns doar să crezi în asta. Să le urmăreşti şi la un moment dat, vor devenii parte din tine. Dacă mi-a fost dat să visez, nu o să mă împotrivesc prea mult. Voi visa până la capăt.