marți, 3 mai 2016

Alegeri locale 2016 Zlatna/ Părerea mea

      După cum probabil ați aflat până acum, 6 domni se vor lupta pentru fotoliul de primar al orașului Zlatna și am să-i enumăr: Silviu Ponoran (PNL),      
n cei 8 ani de zile de când pot vorbi în cunoștință de cauză, NU a inițiat nici un proiect de hotărâre de consiliu local. Din cei 8, cel puțin 4 au fost de viceprimar. 
3. D-nul Emil Buciuman, în prezent consilier local. Este unul din cei doi consilieri ieșiți cu televizorul, adică cu partidul lui Dan Diaconescu. Dânsul, din păcate, crede sincer că va ieși primar. Părerea mea e că nu va ieși nici consilier. În cei 4 ani de zile de când dânsul e consilier, NU a inițiat nici un proiect de hotărâre de consiliu local.
4. Domnul Florin Nistor. Continuă tradiția familiei de a investii în campanii electorale fără succes. Practic, este invizibil la nivelul orașului aproape 4 ani de zile, mereu văzut doar în trecere, la volanul mașinii, iar acum de o lună umblă pe jos. Are norocul să fie susținut de un partid mare, însă rezultatul va fi același cu al fratelui. Eu zic că partidul va obține 2 consilieri locali. Nu realizez dacă e convins că va ieși primar. Bănuiesc că da.
5. Domnul Crișan Florin. Destul de proaspăt în politică, pot spune fără experiență. Are două mari probleme: a învățat lucruri greșite de la PSD, de exemplu boala de a arăta cu degetul. Și doi, nu are idei și soluții, repetă la nesfârșit că e tânăr și trebuie schimbare. Sincer, sper să nu își facă iluzii. Părerea mea e că vor obține, ca și partid, 1-2 consilieri. 

Și tot părerea mea, ca să câștigi în fața primarului în funcție, trebuie, pe lângă celelalte calități și un anumit nivel de susținere, să fi făcut ceva pentru orașul tău. Ceva. Orice, ceva să se vadă că ai încercat. Vă spun eu că se poate. Nu de unul singur, dar se poate. Prima dată trebuie să dai, ca să ți se dea. ”Nu te întreba ce trebuie să facă orașul tău pentru tine, ci întreabă-te ce poți face tu pentru el.”
Ca și final, cred că primarul în funcție va fi reales cu peste 65% din voturile valabil exprimate. Și continuând să fiu subiectiv, PNL-ul are cea mai bună listă de candidați pentru consiliul local -le puteți compara- și vor/vom obține 7-8 consilieri în consiliul local. Pentru că avem datoria să terminăm ce am început. Pentru că acum, când orașul arată total schimbat, putem veni cu oferte viabile și credibile pentru cei care vor să investească în Zlatna. Pentru că avem idei și soluții. Deci, să înceapă campania!

joi, 18 februarie 2016

Un vis! O casă care va renaște!

Motto: 
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis. (Radu Gyr)




         Depopularea zonelor montane în România este o tristă realitate. Nu știm, și poate nici nu vrem, ca nație, să ajutăm, să stabilim măsuri, să le finanțăm, pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple. Bulucim toți la orașe, iar moștenirea noastră se pierde, ascunsă prin munții care odată, ne-au fost pavăză. Cum zicea cineva: ^Vedeţi d-voastră: o casă nelocuită cade singură de la sine. O tradiţie nepracticată dispare la fel. O limbă nevorbită moare.^ În ciuda acestor lucruri, tot mai multe persoane particulare aleg să se mute din tumultul zonelor aglomerate către sate , sau să reconstruiască case tradiționale care pot fi folosite ca refugii montane, centre de tineret pentru educație montană etc. ONG-urile au proiecte proprii sau ajută la construirea de case tradiționale/refugii montane, care vor avea ca și efect promovarea zonei, ca mod de practicare a unui turism durabil, cu impact minim asupra mediului!
           Ca să nu o mai lungesc, din luna August, va începe reconstrucția unei case tradiționale în satul Cheia, Jud. Alba, sat situat în amonte de celebrele Chei ale Râmețului. Un grup de persoane particulare (membri ai Clubului de Turism Montan Acropolis Aiud) și sprijiniți de o întreagă comunitate, inclusiv asociația noastră, Trascău Corp, s-au apucat deja de treabă. Adică se pregătesc materialele necesare (bârne, foastăne, scândură, coarne, țiglă, var, ciment etc.), plus logistica necesară transportului acestor materiale către acest sat izolat.
        Cam așa arată casa acum.






și așa arată primele pregătiri.






      Oamenii aceștia (de fapt prietenii mei, pe care îi recomand cu căldură), au creat un event pe o rețea de socializare, pentru că e nevoie de voluntari la ridicarea casei.
Claca a fost în trecut o modalitate prin care sătenii se ajutau reciproc la muncile din gospodărie, fie că era vorba de construcţia sau reparaţia unei clădiri, cositul sau adunatul fânului, aratul, semănatul şi adunatul recoltei. Claca era organizată în fiecare zi la un alt membru al comunităţii, în funcţie de nevoile fiecăruia. Obiceiul se păstrează încă în satele din Apuseni şi reprezintă şi o modalitate de interacţiune socială între oameni.

Citeste mai mult: adev.ro/nv158y
Claca a fost în trecut o modalitate prin care sătenii se ajutau reciproc la muncile din gospodărie, fie că era vorba de construcţia sau reparaţia unei clădiri, cositul sau adunatul fânului, aratul, semănatul şi adunatul recoltei. Claca era organizată în fiecare zi la un alt membru al comunităţii, în funcţie de nevoile fiecăruia. Obiceiul se păstrează încă în satele din Apuseni şi reprezintă şi o modalitate de interacţiune socială între oameni.

Citeste mai mult: adev.ro/nv158y
Claca a fost în trecut o modalitate prin care sătenii se ajutau reciproc la muncile din gospodărie, fie că era vorba de construcţia sau reparaţia unei clădiri, cositul sau adunatul fânului, aratul, semănatul şi adunatul recoltei. Claca era organizată în fiecare zi la un alt membru al comunităţii, în funcţie de nevoile fiecăruia. Obiceiul se păstrează încă în satele din Apuseni şi reprezintă şi o modalitate de interacţiune socială între oameni.

Citeste mai mult: adev.ro/nv158y
Și mai au nevoie și de ceva bănuți, ca la construcția oricărei case. Eventul îl găsiți aici.
      Așa că, dacă puteți ajuta, cu zile de muncă, sunteți bineveniți (vă puteți înscrie pe event) și puteți petrece astfel câteva zile minunate în inima Munților Trascău , sau cei care nu pot veni voluntari (mai jos voi trece numele și telefonul organizatorului) dacă aveți posibilitatea să ajutați cu ceva bănuți, noi, plecați până la pământ, vom rămâne veșnic îndatorați.

Dragoș 0743-258062 

Se va deschide și un cont pentru donații, care va fi postat pe event-ul acțiunii, pentru cei care vor și pot să facă donații.
Mai jos am pus câteva link-uri, 2 articole din ziare despre acest sat (conțin și poze) și un episod din Natură și Aventură, cu traversarea Cheilor Râmețului pe Brâna Caprei cu finalul în satul Cheia, așa ca să vă faceți o idee despre zonă.

Alba 24 articol aici.
Adevarul, articol aici.
Natură și Aventură, filmare aici

           Pare greu. De fapt, va și fi greu. Dar ce e ușor în lumea asta? Un meșter îmi spunea odată: de unul singur, nu faci nimic în viață. Nu mai suntem singuri. Și sunt convins că vom fi din ce în ce mai mulți!

Vedere din satul Cheia. Sursa foto aici.
 Anticipat, mulțumim! Și ne vedem în August, la Cheia! 

vineri, 30 octombrie 2015

"Crăiţa" Mocănimii Ampoiului

        Am avut de o vreme încoace, mai multe discuţii în contradictoriu, despre ce înseamnă Mocăniţa, dacă ideea de mocăniţă a murit odată cu desfiinţarea căii ferate cu ecartament îngust de pe Valea Ampoiului.
        În vara anului 1889 încep lucrările de construcţie la calea ferată îngustă (760 mm) Alba Iulia- Zlatna, lucrări conduse de Friderich Stahl, care continuă până în anul 1890 ând au fost sistate din cauza dificultăţilor financiare. În vara anului 1893 se continuă lucrările la calea ferată, iar la 22 septembrie 1895 are loc inaugurarea şi deschiderea căii ferate înguste Alba Iulia-Zlatna, moment care înseamnă şi intrarea primului tren în oraşul Zlatna. "Mocăniţa" a funcţionat până în anul 1977, când au început lucrările de normalizare a căii ferate Alba Iulia- Zlatna, terminate doar în anul 1986, prin deschiderea ultimului tronson, Zlatna Tehnică- Zlatna Călători.

         De la ce vine "Mocăniţa"? Evident de la termenul de mocan, care înseamnă om din regiunile muntose, care se ocupă în special cu creşterea oilor. Conform I.R. Abrudeanu (Moţii, Calvarul unui popor eroic dar neîndreptăţit- 1928), "Zlatna este centrul mocanilor de pe Valea Ampoiului cari nu se deosebesc întru nimic de mocanii de pe Valea Arieşului, dela Lupşa în jos, şi cei din Valea Mogoşului, care la Teiuş se varsă în Murăş". Deci practic, avem trei "mocănimi", Mocănimea Ampoiului, cea a Arieşului şi cea a Mogoşului. După cum probabil ştiţi, am avut două căi ferate cu ecartament îngust, una pe Valea Ampoiului şi una pe Valea Arieşului, ce pleca din Turda şi ajungea la Abrud, cu prelungire până în Câmpeni.
        Doar de dragul descrierii, din aceaşi carte, Abrudeanu spunea:" Mocanii, spre deosebire de Moţi, sunt mai deschişi la suflet şi mai sinceri. Este o foarte mare asemănare între haina lor albă ca zăpada şi conştiinţa lor cu mai puţine dedesupturi neînrezătoare decât sufletul pururi îndoelnic al Moţului propriu zis. Mocanul este mai vioiu la petrecere şi mai puţin crâncen la mânie decât Moţul". Frumos, nu?
          Ca să ne întoarcem la oile noastre, Mocănimea Ampoiului există. Şi va mai exista multă vreme. Avem o locomotivă cu abur, din anul 1906 (care conţine şi piese fabricate în anul 1912, plus câteva realizate de curând, pentru că lipseau unele piese şi nu erau posibilităţi de înlocuire a lor de pe o locomotivă asemănătoare), locomotivă unicat în lume.
           Întrebarea e următoarea? Cât de mult contează dacă linia e pe ecartament normal sau îngust? De asta am vrut să mă conving ieri, când am participat la proba de tracţiune a "Crăiţei" (aşa se numeşte mocăniţa noastră), pe traseul Tăuţ- Zlatna. Mocăniţa noastră a tractat fără probleme un automotor de 70 de tone, vagoanele noastre (unul finalizat şi două în lucru), încărcate, nu vor depăşi 50 de tone.




      Anumite lucruri se cântăresc cu sufletul. Am auzit şuieratul Crăiţei, am respirat fumul provenit de la locomotivă, am văzut cărbunii călătorind către focar şi mai ales (pentru că asta îmi doream să văd cel mai mult) reacţia oamenilor de pe traseu. Întrebările de la scurtele opriri pe traseu, modul cum priveau locomotiva, cum salutau şi îşi ridicau pălăriile oamenii aflaţi la lucru pe câmp, mi-au dat răspunsul la întrebare. A fost o călătorie în timp. Una frumoasă, de neuitat.
      Privirile oamenilor în vârstă, care au mai prins vechea mocăniţă, dar şi a celor tineri, reacţiile lor, mi-au confirmat că ecartamentul nu contează.
      După cum spuneam, anumite lucruri se cântăresc cu sufletul.





 

sâmbătă, 22 august 2015

LIED

LIED de Andrei Maftei

Eu te-am purtat de mână
Printre spini...
De cer se agățase luna nouă
Și mi-au crescut
Din brațe rădăcini
Să pot să beau
Privirea ta de rouă.
Îngenuncheaseră salcâmii
Fruntea lor,
Să-și ningă tot parfumul din petale,
Și fluturi desenaseră în zbor
Arpegii, în ecouri abisale.
Prin ochii pietrelor cărunte
Pământul se uita spre univers
Și-n apa nopții,
Stelele căzute
Se unduiau ca pașii tăi
În mers.
O clipă, ochii tăi le-a mai aprins
Să fim nuntiți
Ca mire și mireasă...
Și ar fi fost mai mult
Decât un vis...
Dar Dumnezeu
Nu ne-a găsit acasă.