vineri, 23 august 2013

Roşia Montană şi "Dricul Apusenilor"-episod 1

O să încerc să scriu câte un articol pe săptămână despre Roşia Montană şi aşa-zisul investitor Roşia Montană Gold Corporation.
O să încep cu o experienţă proprie. Acum mai mulţi ani, când încă trăia prietenul meu Ghiţoi (Tătar Gheorghe Iulian- Dumnezeu să-l odihnească), compania (RMGC) era obligată de statul român să facă întruniri publice, în cadrul procedurii de obţinere a acordului de mediu pentru începerea exploatării. (acord pe care nu l-au obţinut nici în prezent). Nu ştiu câţi dintre voi ştiu că o astfel de întrunire a avut loc şi la Zlatna, la Cantina Ampelum, actuala sală de nunţi a Primăriei Zlatna. Noi doi ne-am pregătit cu întrebări, întrebări la care ştiam că nu se primiseră răspunsuri. Nu mică ne-a fost mirarea când am observat că în sală se aflau puţini zlătneni, însă peste 150 de străini, în principal angajaţi ai RMGC, aduşi cu autobuzele. (am aflat ulterior că suma primită de fiecare a fost de 100 lei +masă). Nu am considerat important acest aspect, până după ce ne-am formulat întrebările, când un anumit lider de sindicat a început să ne înjure şi să ne ameninţe, susţinut de angajaţii companiei. Adică, am ajuns să fim aproape linşaţi, în propria localitate şi de ce? Pentru că am formulat nişte întrebări. În sală am fost 4 oameni care erau împotriva proiectului minier, eu, Ghiţoi, încă un prieten căruia nu am să-i dau numele şi doamna Melania Forosigan, şi dânsa bruscată şi care a primit răspunsuri care nu aveau legătură cu întrebările formulate de dânsa. 

Ajungem în anul de graţie 2013. Anul în care "Parlamentul României urmează să voteze în plenul Camerei Deputaților propunerea legislativă Plx 549/ 2009 de modificare a Legii Minelor 85/2003. Modificările propuse ar încălca numeroase drepturi ale cetățenilor, inclusiv pe cel la proprietate.
Propunerea legislativă vine în contextul grabei cu care Guvernul României se pregătește să aprobe proiectul minier Roșia Montană prin emiterea acordului de mediu. Propunerea legislativă vizează, astfel, derogări de la acte normative, menite a accelera procesul de avizare a proiectului Roșia Montană, acum blocat datorită sentințelor judecătorești pronunțate și datorită procedurilor în vigoare.
Principalele modificări prin care se propune schimbarea Legii Minelor se referă la:
  • Substituirea autorităţilor statului român cu companii private care dețin licenţe de exploatare în procedurile de expropriere a terenurilor necesare desfășurării lucrărilor miniere. Orice investitor privat care obţine o licenţă de exploatare are dreptul să exproprieze proprietăţile vizate, devenind proprietar din momentul efectuării unei plăți către persoana expropriată.
  • Distrugerea patrimoniului cultural, deoarece proiectele miniere ar avea un statut special ce nu necesită avizul Ministerului Culturii sau certificate de descărcare de sarcină arheologică pentru demolarea monumentelor istorice.
  • Dezvoltarea de proiecte industriale de mari dimensiuni, care s-ar realiza în lipsa unor planuri de urbanism și a unor certificate de urbanism valabile.
Vă atragem atenția că adoptarea propunerii legislative are următoarele repercusiuni pe termen mediu și lung:
  • Creează un foarte periculos precedent de enclavizare la nivel de reglementare a domeniului minier. Practic, companiile miniere își vor putea derula activitățile fără ca acestea să fie avizate de instituțiile abilitate (mediu, urbanism, cultură, sănătate etc).
  • Limitează transparența decizională și permite polarizarea decizională în mâna unei singure instituții. Orice zăcământ ar putea fi exploatat doar prin obținerea unei licențe miniere din partea unei singure autorități, adică Agenția Națională de Resurse Minerale. Tot acest demers poate fi copiat ulterior și de alte industrii ce ar dori ca activitatea lor să fie scutită de respectarea procedurilor legale de avizare.
  • Imprimă nesiguranța propriei proprietăți, drept câștigat în urma Revoluției. Orice companie minieră poate dispune evacuarea cetățenilor și deposedarea acestora de bunuri legal dobândite. Exproprierea ar fi astfel în interesul unui agent privat, nu pentru un interes public. În plus, permite însușirea proprietăților cetățenilor la o valoare apreciată de companiile miniere, nu de piața liberă.
  • Conduce la subminarea economiei naționale prin favorizarea marilor companii miniere străine în detrimentul producătorilor și agenților economici autohtoni. De această prevedere se vor bucura doar companii cu capital străin, marii operatori minieri fiind companii americane sau canadiene.
  • Favorizează interesul companiilor străine din domeniul minier, în detrimentul propriilor cetățeni. Dezvoltarea durabilă prin turism sau agricultură a zonelor miniere nu mai devine astfel o opțiune, aceste zone fiind condamnate la un model de dezvoltare monoindustrial, nociv pentru oameni și mediu.
  • Riscă stabilitatea economică și socială a țării. Dreptul la proprietate este unul de o extremă importanță pentru români. Orice tentativă de expropriere a casei și terenurilor legal deținute de cetățeni pentru profitul companiilor miniere private va avea repercusiuni greu de prevăzut. "
Anul în care, la vizita Comisiei Parlamentare UNESCO s-au folosit aceleaşi mijloace pentru intimidarea celor care sunt împotriva acestui proiect. Anul în care această comisie nici măcar nu s-a ostenit prea mult ca să pară imparţiali.
Dacă nu credeţi, mai jos postez o filmare, unde puteţi să vă faceţi o impresie.
E timpul să vă treziţi şi să realizaţi că şi vouă vi se poate întâmpla asta. Ca nu mai sunteţi liberi în ţara voastră. Că presa şi automat, ziariştii se vând (la nivel de judeţ Alba nu mai există presă liberă din acest punct de vedere), aşa cum unii şi-au vândut morţii. E timpul să ne împărţim în două. Noi, cei care am înţeles că Roşia Montană nu mai e doar o problemă de protecţia mediului sau patrimoniu, ci şi de umilire şi blocare a libertăţilor constituţionale (orchestrate de instituţiile statului, care stau cu mâna în sân sau chiar îi ajută pe cei care fac asta); si restul lumii. Am fost şi eu aproape linşat la o întrunire publica orchestrată de RMGC în Zlatna. Ştiu.
Şi ţie ţi se poate întâmpla. Chiar dacă nu faci nimic. Chiar dacă nu te interesează. 


miercuri, 21 august 2013

Mesaje de dincolo (2)

"De altfel nu ştim ce e om bun şi rău, inteligent şi prost, cum nu ştim ce e o femeie frumoasă. Numai inteligenţa, care e plină de răutate, dacă e liberă şi nu slujeşte nimic, vrea să vadă clar. Numai ea categoriseşte şi, fireşte, critică. Dar viaţa e dozaj. Eşti din când în când inteligent, sau eşti mai inteligent azi decât ieri; iar o femeie frumoasă, pe care întâlnirea cu cineva nu o face mai frumoasă, e una din cele mai triste reuşite a biologiei".

"Am găsit încă un om de care mă pot despărţi. Căci un om plin, bogat, valabil, e unul căruia printr-un cuvânt îi poţi spune nespus de mult. Vă strângeţi mâna, vă uitaţi unul în ochii altuia şi s-a întâmplat ceva. E un pact între voi; "acum ne putem despărţi". Căci orice v-ar despărţi de acum înainte, sunteţi doi oameni care s-au întâlnit.
Asta e esenţialul: să te întâlneşti cu celălalt. Finalul- care trebuie să însemne întotdeauna o reluare a tuturor temelor- devine acum posibil. Oamenii aceştia, lângă care stai ceasuri întregi şi care stau ceasuri întregi lângă tine, spre a nu obţine nimic nici unii nici alţii, sunt aşa de anoşti încât nici măcar nu te poţi despărţi de ei.
Număr ceasurile bune după numărul despărţirilor posibile."

Constantin Noica "Jurnal filozofic"


joi, 8 august 2013

Mesaje de dincolo

Constantin Noica -Jurnal filozofic

«A venit la mine», îmi istoriseşte un duhovnic, «şi mi-a cerut să-i fac iertat un păcat»: 
- Ce-ai făcut? 

- Mi-am dat seama că voi păcătui. Simt că, în împrejurările acestea care mă aşteaptă astăzi chiar, nu pot să nu păcătuiesc. Am venit s-o spun şi să cer absolvire.
 
- Dar cum să ţi-o dau? 
 
- Dacă aş veni să-ţi spun: «sunt slab,am păcătuit», mi-ai da-o. De ce nu mi-o dai şi când îţi spun: «sunt slab, nu pot să nu păcătuiesc?» E mai gravă aşteptarea decât fapta? 
 
- Poate că e mai gravă, fiindcă e urzire a răului. 

- Dar toţi cei ce urzesc răul şi nu au parte de el sunt mai vinovaţi decât cei care-l săvârșesc? 

- Sunt în orice caz şi ei vinovaţi.

- Există atunci două păcate: urzirea răului şi săvârșirea lui. Viu să-l spovedesc pe cel dintâi.

- Nu, nu sunt două, e acelaşi păcat. Nu poţi să spovedeşti ce e în curs de săvârşire! 

- Dar e ceva care s-a săvârșit, căci am luat decizia păcatului. De ce mi se cere să ajung şi la împlinirea lui?
 
«Şi ce-ai răspuns?» întreb eu pe duhovnic. «N-am răspuns încă», îmi spune el."