Cam ce am realizat în 2013

Evident că nu voi scrie despre toate, cred că nici nu îmi aduc aminte. Realizările astea sunt atât individuale, cât şi de grup, pentru că uneori e foarte greu să le desparţi. Şi nici nu îmi doresc, vreau ca această postare să fie o aducere aminte, nu un motiv de laudă sau cine mai ştie ce. Nu au nici o ordine, nici din punct de vedere al importanţei, nici din punct de vedere cronologic.

Oare cu ce să încep? Cu Adi Bezna sună bine. Am ascultat un cântec, al lui dar nu cântat de el, şi mi-a plăcut. L-am căutat pe net, mi-a plăcut şi mai mult, am ascultat şi alte cântece, am citit despre el ,"lupul"- aşa cum mă simt şi eu câteodată- şi am făcut în aşa fel încât să-l aduc la "Ziua de Mâine" de la Alba Iulia. A fost o noapte de vis, am câştigat un prieten şi un pariu, cu mine şi instinctul meu.

Am susţinut mişcarea "Salvaţi Roşia Montană" prin mai multe activităţi: organizarea Cupei Trascău în zona Bucium -Valea Şesii (lac Geamăna), intervenţii publice, articole scrise, share-uri şi alte activităţi pe internet, distribuire pliante, participare la proteste şi multe, multe altele. Nu ştiu dacă e mult sau puţin, ştiu ca am făcut ceva. Ştiu că îmi pasă şi îmi va păsa mereu.

Am continuat realizarea serilor de folk în Zlatna, aşa cum am putut, alături de Dan Viorel Ştefan (co-partener, co-realizator), omu' de la sunet Mihai Oneţiu şi, desigur, alături de toţi cei care îndrăgesc această muzică. Am avut invitaţi de seamă, de la Laura Todică (câştigătoarea Locului II la Festivalul Naţional Ziua de Mâine) , Iulian Timar şi Claudiu Aftimescu, până la Marius Matache şi Feri Teglas. Cei doi, dar în special Marius, au creat o seară pe care zlătnenii nu o vor uita prea curând.

Nu aş avea cum să uit de cele două expediţii realizate cu elevii din cadrul Cercului de Turism "Dor de Munţi" Zlatna, una realizată în platoul Padiş iar cealaltă realizată pe un traseu ce a plecat din zona Poşaga, Scăriţa Belioara, şi a trecut peste Muntele Mare, Horea cu finalul "apoteotic" la Gheţarul de la Scărişoara. Evident că activităţile au fost mai diverse, era să uit de Tabăra Şcolară de la Râmetea, dar e prea mult de scris, prea multe amintiri care nu îşi mai au loc în cuvinte.

Mi-am luat motor. Da, picioarele, coastele, încheieturile îşi amintesc. Şi spatele. Cu el am reuşit (cu motorul, nu cu spatele) să economisesc timp şi să ajung rapid în multe locuri pe care altfel nu le-aş fi văzut repede. Cu el am mers pe drumul roman între Zlatna- Dumbrava- Vâlcoi, cu el am patrulat prin Cheile Feneşului, cu el am fost la prima acţiune de salvare a Trascău Corp, a unui câine dintr-o fostă mină de mercur. Cum zice Fănică, dacă nu uit să mai merg şi pe jos, atunci e de bine.

Cu privire la promovarea oraşului, cu tot ceea ce înseamnă asta, şi a judeţului Alba stau destul de bine. Am participat ca organizator, băgător de seamă, om interesat sau pur şi simplu "om bun la toate" la mai multe evenimente din care am să enumăr câteva: Festivalul Cetăţilor Dacice, Tabăra Şcolară Padiş, Târgul Naţional de Turism Rural Albac, Festivalul Naţional de Romanţe "Te-aştept pe acelaşi drum" Zlatna, Festivalul Internaţional de Film Etnografic F.I.F.E Zlatna, Festivalul Naţional de Muzică Folk "Ziua de Mâine" Alba Iulia, Congresul Spiritualităţii Româneşti Zlatna. Am avut stand de promovare a oraşului la Albac, am fost organizator, ghid şi salvator montan în Padiş, am cântat cu Tică Lumânare pe scena F.I.F.E, cu Adi Bezna la R.Y.M.A, am realizat prima hartă turistică a oraşului Zlatna, am colaborat la realizarea albumului "Zlatna de odinioară" de care sunt tare mândru. Aşa pe scurt. Am pregătit câteva săpături arheologice pe raza oraşului, pentru anul ce vine, nu de alta dar să avem de lucru şi în 2014.

De cântat? Cam puţin în 2013. La nunţi, botezuri, instalări de Windows, cu micuţii de la grădiniţa "Peştişorul de Aur", la "Ora de Folk", cu PICuri de Folk la Cluj, la câte un festival- Cugir, Alba. Mai mult pe dealuri şi nici acolo cât ar fi trebuit. Dar o să-mi dau câteva palme morale şi în 2014 am să fac cum pot să cânt cât mai mult.

Am să termin această postare care devine plictisitoare, cu Dâmbăul, Citera şi Săruniul. La Citeră am amenajat o cameră pe care o vom folosi pe post de refugiu, loc de ascunsa, loc de fugit de acasă etc. La Dâmbău, am marcat un nou traseu turistic cu Mihai Oneţiu care uneşte Vârful Dâmbău cu Feneşasa, prin Năpişti, şi cu acelaşi măreţ prieten, am reabilitat "Sălaşul Boarilor", izolând-ul cu OSB pe exterior. Bine, au participat mai mulţi, da greul Oneţiu la dus. La Săruni? Ce nu am făcut la Săruni... Am montat un nou geam, la mansardă, cu structură de lemn şi geam termopan. Am refăcut din temelii "Staţia de autobuz" şi am dotat-o cu cuptor de pită (pâine). Am construit un nou refugiu, acoperit cu şindrilă de brad, pe care îl vom inaugura anul viitor. Cam astea sunt în mare.

Am uitat oare ceva?  Sunt convins. Politica am "uitat-o" din start. Oricum nu mai contează. Ce-i trecut, e bun trecut. Pe anul ăsta îmi doresc să ningă. Cât mai mult. Şi să mă pierd prin zăpadă. Cu schiuri sau fără. Cu visuri, cu emoţii şi cu oameni dragi.

În încheiere, vă mulţumesc. Tuturor. Pentru că existaţi. Pentru că sunteţi în viaţa mea. Pentru că mă suportaţi, cu bune, cu rele.

Jurnal de bord -Ziua de Mâine 2013

Am plecat către Alba abia în jurul orei 17.00, din cauza unor nopţi nedormite, eu aş fi plecat mult mai repede. Dar am ajuns exact la timp să putem amenaja un stand pentru albume şi cărţi, să luăm pulsul zilei, să ne întâlnim cu prieteni, să ne umflăm de râs cu o porţie de caricatură marca Costel Pătrăşcan. Cum noi am ajuns şi cei de la Stage nu, nu am avut Wireless decât mult mai târziu, de aceea am aflat prea târziu de nefericita idee de sincronizare a recitalurilor cu meciul "unei naţiuni" (pe dracu). Fie vorba între noi, după terminarea recitalurilor au mai rămas 20 de oameni în sală, din care sunt convins că măcar 8 erau din organizare, iar în hol tot cam atâţia. Cel mai înfocat suporter era bineînţeles Gyuri Pascu, care nu cred că s-ar fi supărat de loc dacă cânta cu două cântece mai puţin (putea ajunge la meci) sau cu două cântece mai mult ( cu condiţia să se audă meciul în cască).

Sunt microbist, recunosc. Dar nu a fost finala campionatului european şi nici a celui mondial de fotbal. Era unul de baraj, după un noroc chior în calificări, noroc de care numai noi puteam să ne batem joc.

La ce a dus această idee? Dacă aţi auzit de Cosmin Vaman, nu o să vă mire ce voi spune în continuare. Daca nu aţi auzit, veţi auzi. Pe Cosmin îl ştiu de apx. 3 ani şi ca fiecare om care îl vede pentru prima oară, i-am reproşat asemănarea de stil cu Taxi, mai corect spus, stilul de interpretare cu cel a lui Dan Teodorescu. Acum, când îl ascult, nu mai simt nici o asemănare. Omul ăsta are de spus câte ceva. Adevăruri. Pentru noi, iubitorii de muzică folk. Omul ăsta a cântat despre Roşia Montană şi problemele ei şi ale noastre totodată, aşa că acei care primesc zilnic zeci sau poate sute de notificări pe Facebook referitor la problema Roşia Montană ştiu de Cosmin. 

De festivalurile câştigate de el. Se vede că, spre surprinderea multora, şi sala de la Alba Iulia ştia de el. Şi cred că aplauzele de după recitalul lui, care nu se mai opreau, spun multe. Deci, I roman, am pierdut bis-ul lui Cosmin şi al Alexandrei. Şi, ca să fim înţeleşi, ei erau principalii oameni pe care vroiam să îi văd pe scenă vineri. II roman, Costel Pătrăşcan a avut un moment fantastic înainte de recitalul lui Gyuri Pascu şi a fost scos de pe scenă la mai puţin de 1 minut (60 de secunde) de terminarea apoteotică a prezentării.

Sâmbătă, m-am întâlnit pentru prima oară cu Adrian Beznă, nu Bezna cum credeam eu. Am dat de "Cu lupii laolaltă" la un concurs montan şi m-am îndrăgostit, de versuri, de linia melodică, mi-am reamintit de lupul din mine. Şi lupul din Adi B. nu m-a dezamăgit. A cântat cu suflet, a recitat cum nu am mai auzit pe nimeni, a murit şi înviat la microfon. A fost o seară de vis, fiind prezenţi pe scena de la R.Y.M.A pe lângă noi (foşti şi viitori Plus Noi), Cosmin Vaman şi Alexandra Andrei, Nicu Alifantis într-o scurtă şi dulce intervenţie, plus Costel Pătrăşcan cu revanşa. Despre recitalurile se sâmbătă, nu aş avea multe de zis. Şeicaru m-a dezamăgit cu orga aceea multifuncţională, cu solo-urile de chitară inexistentă. Silvan nu îmi spune nimic, Ţapinarii e ok, iar Mihai Neniţă, încântător.

Duminică, Laura Todică (care a cântat şi ne-a încântat şi la Zlatna) m-a dat peste cap cu a ei "Poveste", pe care o mai ascultasem şi Vineri, în cadrul concursului. Locul II, pe deplin meritat. Apoi l-am descoperit pe Mihai Boicu, cu o interpretare excelentă, îngheţând apoi pe "Ninge". Marele premiu şi ne vedem la anul.

Marius Matache şi F.B.I. (FolkBand Imperfect) au sunat excelent, dar cred că un pic oboseala şi-a pus amprenta pe Make. Public călduros, dar mai are de învăţat de la cel din Zlatna. Atât l-au iubit zlătnenii pe Make încât acesta a plecat pe acordurile celebrei melodii "Cine pleacă, e un bulangiu" :)). Emerich Set a fost de vis şi relaţia public-Vali Şerban s-a deteriorat şi mai mult atunci când publicul a insistat la nesfârşit pentru un bis. Şi l-a primit. 

Nicu Alifantis e Nicu Alifantis. Orice aş spune cred că s-a mai spus. E genial, viu, dureros de omenesc, cald.  

Concluzii?  Sunt la tot pasul în acest articol. Dar hai să încerc. Pe scurt: La Ziua de Mâine folk-ul e rege, indiferent de ce evenimente mai pot exista, live sau la televizor. Oamenii plătesc pentru folk, deci folk să fie. "Ziua de Mâine" are un standard foarte ridicat, deci orice problemă se vede. Publicul simte. Publicul vrea inovaţie. Să nu se mai poată raporta la nici un an trecut. Să vadă pe scenă chitara pe care o şi aude. Să se cânte din suflet, pentru că ei pun suflet. Să fie şi "clasici" dar şi nebuni frumoşi, gen Adi Beznă. Oricum, ediţia a X-a se pregăteşte de....de fapt, de azi.

Despre zbor

"Dacă nu vrei să sufoci iubirea, las-o să zboare fără să îi dai direcția. Cu cât vei încerca mai mult să conduci omul ca pe un aeroplan, cu atât te abați mai mult de la zborul liber. Zborul înalt nu se cere, se simte. Și niciodată nu o să poți să zbori pe un culoar diferit de sufletul tău pereche. Oricât de rătăcit ești, la un moment dat ajungi la forma desăvârșită, la contopire." (Chris Simon)

Zbor, ca un picur desprins
Din măreţia cerului prea înalt.
Cel puţin, mie mi se pare că zbor.
Ceilalţi, contemplă căderea. Ce salt!

Mă întreb dacă această plăsmuire,
Nu e cumva o conspiraţie mondială,
Ca eu să devin strop. Ce noroc!
Să fiu conştient de evoluţia mea naturală.

Cu viteză pleznesc apa unei bălţi.
Apoi mă scufund. Şi fără nici o explicaţie fizică
Sar înapoi, tras de un fir nevăzut
Totul e mut. Nici sunet, nici muzică.

Oare, mă întreb eu însumi uimit
Mi-o fi dor de cerul nu demult părăsit?

Alege să fii tânăr. Şi liber

Salvaţi Roşia Montană! Salvaţi România!