Călătoresc prin mine

Călătoresc prin mine sentimente. Şi nu mă simt în largul meu. M-am săturat să constat. Că ăia nu merge bine, că sunt nemulţumit de aia, că aia îmi place şi în loc să întind mâna să gust din bucuria clipei să stau şi să aştept o răsturnare a situaţiei, un fel de şah mat ivit din neant.Cu toate astea sunt fericit. Aici, unde momentan trăiesc,  dacă nu creezi evenimente, ele nu se întâmplă. De ce să mergi cu colinda la oameni care nu apreciază darul pe care îl faci? Care se uită la ce urme laşi pe covor, în loc să-şi deschidă larg poarta sufletului. M-am săturat să văd oameni care nu reuşesc să-şi depăşească propria condiţie, care preferă să râdă de cei mai săraci cu duhul decât să întindă o mână şi care la rândul lor, atunci când va veni vremea, să aştepte aceea mână întinsă pe care ei nu au oferit-o. Am întâlnit anul acesta multă bucurie în casele în care am fost . Nu la toate. Dar la unele, cântecele astea chiar au însemnat ceva. M-am întâlnit cu oameni pe stradă care ar fi vrut, care ne-ar fi plătit să mergem să le colindăm. Dar noi, eu ,nu colind pe bani. Bucuria mea e atunci când văd sclipirea în ochii lor şi când realizez că acel moment este unul care le va rămâne mereu în memorie.Călătoresc prin mine multe. Mă bucur că se întâmplă lucrul ăsta. Mă bucur că, din fericire, nu sunt singur. Mă bucur că în sfârşit, m-am eliberat de sfoara care mă ţinea legat. Să aveţi bucurii. Măcar ca bucuria din sufletul Anei de la Citeră când i-am colindat, la plecare "Ostaşii luminii colindă". Măcar atât.