vineri, 30 august 2024

Om străpuns de lună

Sunt Om străpuns de Luna plină
imprevizibilă jivină
ce urlă doruri printre
stropi scăldați în sânge
prin gânduri care-au învățat
a plânge.
Sunt strigătul purtat de vină
mă scald în nesfârșita ta
lumină
și-mi urlu încarnările toate
prin vine sângele-mi
străbate
lumi nedescrise, necuprinse
fiori de veacuri neatinse
sunt vuiet, cerșetor și prădător
mă dezmembrez ușor, ușor
Îmi rup bucăți din trup, din minte
din destin
mă prăbușesc în timp ce mă închin
Sunt tot și absolut nimic
dacă va fi să mă ridic
nu îndrăznesc să cer nimic din lumea mea
tot ce-mi doresc e să mai fiu
cândva
cu Ea.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...