Despre Lukacs Bela
Spuneam că primul armean care a ajuns la Zlatna a fost Ágoston Lukács Jakab, născut în 1761. El a fost bunicul lui Lukacs Bela.
Béla Lukács s-a născut la Zlatna în 27 aprilie 1847 și a fost scriitor, arheolog amator, politician, director al Căilor Ferate Maghiare, secretar de stat pentru transporturi și comerț, ministru al comerțului, cetățean de onoare al orașului Alba Iulia; a primit Ordinul Coroana de Fier clasa I; a deținut Marea Cruce a Ordinului Vulturul Alb al Imperiului Rus și Marea Cruce a Ordinului Takova al Regelui Sârb; în 1900, a primit la Paris decorația de Mare Ofițer al Ordinului de Onoare.
Portret Lukacs Bela -1890
Arheologie: Primele cercetări arheologice pe teritoriul comunei Bucium au avut loc la sfârşitul sec. al XIX-lea, în zonele Vulcoi-Corabia şi Boteş. Alte informaţii se referă la descoperiri arheologice întâmplătoare.
Primele semnalări cu caracter arheologic aparţin lui Lukács Bèla ((născut la Zlatna în anul 1847) care a descoperit în anul 1878, la cumpăna apelor dintre Ampoi şi valea Abrudelului, pe platoul numit Boteş, un număr de cca. 60 de tumuli cu diametrul de 6-7 m şi cca. 1 m înălţime. Cu această ocazie a săpat unul dintre tumuli, descoperind o mare cantitate de cărbune, fragmente osteologice carbonizate şi fragmente ceramice. Observaţiile sale au fost publicate în 1871.
Acelaşi Lukács a efectuat primele cercetări arheologice şi în punctul Corabia în 1879, pe baza unor informaţii referitoare la descoperirile făcute de căutătorii de comori. El a descoperit o altă necropolă tumular din cuprinsul căreia a cercetat trei morminte tumulare, descoperind, pe lângă resturile cinerare, trei ulcioare intacte, un opaiţ cu marca FAOR, câteva cuie de fier, monede, un pandativ de bronz, fragmente de la doi cercei în formă de verigă şi o oglindă de bronz.
Lucrări: a publicat mai multe articole și lucrări, dar cea mai cunoscută este „Prizonierii aurului. Povești din regiunea auriferă a Transilvaniei și viața minerilor” (Az arany rabjai. Elbeszélések Erdély aranyvidékéről s a bányász nép életéből, Pest, 1872)
Memoria: Statuia lui Béla Lukács (1847–1901), fostul ministru al Comerțului și comisar guvernamental al Târgului Mondial de la Paris din 1900, a fost inaugurată la 14 august 1904 în orașul său natal Zlatna (Zalatna). Discursul inaugural a fost ținut de Gyula Werner, deputat. Sculptura a fost realizată de Aladár Gárdos (de fapt prima lucrare care i-a fost comandată), sculptor maghiar, decedat in 1945 la Budapesta, victimă a fascismului.
Piedestalul a fost sculptat de elevii școlii profesionale de cioplit și șlefuit în piatră din Zlatna (Școala de Arte și Meserii, actualul Liceu Corneliu Medrea), înființată de Béla Lukács.
Statuia a fost distrusă de Gărzile de Fier în toamna anului 1940, dar piedestalul ei a fost demolat abia în 1959. Lucrarea era expusă în parcul din fața Cazinoului din Zlatna.
Statuia lui Lukacs Bela-1908
De la distrugere la recunoștință:
La mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul austro-ungar, ce cuprindea pe atunci şi Transilvania, este zguduit de revoluţia de la 1848 (între martie 1848 şi august 1849, în regatul ungar), înăbuşită de forţele imperiale ţariste şi austriece. În 1867 începe politica dualismului austro-ungar cu final în 1918, afectând negativ Transilvania.
În 24 Octombrie 1848 a avut loc masacrul de la Presaca Ampoiului (am ppus un link mai jos). Puțini oameni au supraviețuit (au murit nu numai bărbați, ci și femei și copii) printre care și un copil de 1 an și jumătate.
Numele copilului: Lukács Béla, iar al persoanei care l-a salvat ascuzându-l sub rochie - românca Pascu Ilina.
Bela a absolvit primele 8 clase la Alba-Iulia, iar la Budapesta unde s-a stabilit, a terminat Facultatea de Drept. După ce ajunge director general al căilor ferate maghiare - MAV (1886-1887) şi secretar de stat (1888-1892), deţine funcţia de ministru al comerţului şi transporturilor (1892-1901), calitate în care decide "drept recunoştinţă a salvării sale" (cf. ,,Historia", august 2013) construirea unei căi ferate între Zlatna şi Alba-Iulia.
Bela nu a uitat de urbea în care a copilărit, dar nici de ţăranca de lângă Zlatna care i-a salvat viaţa. „A fost mereu preocupat să contribuie la prosperitatea oraşului său natal, finanţând construcţii publice şi linia ferată Zlatna - Alba Iulia (Mocăniţa), începută în 1889 și finalizată în 1895“ (Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea-"Zlatna de odinioară").
Ce a făcut pentru Zlatna:
a. Decide construirea căii ferate cu ecartament îngust Alba Iulia Zlatna, cu prelungire până la Pirita (Cheneș)
b. A realizat drumul dintre Zlatna și Almașu Mare, care face legătură cu orașul Orăștie
c. A influențat în mod decisiv înființarea școlii de arte și meserii din localitate, în anul 1894. Școala de Arte și Meserii a participat la expoziția internațională de la Paris din anul 1900 (de care Bela a fost responsabil din partea guvernului maghiar)
d. a construit printre primele edificii culturale din oraș Cazinoul intelectualilor (Casina) (în locul respectiv este acum blocul nr. 12)
e. a refăcut clădirea de pe Valea Morilor nr. 3, astăzi Casa de Cultură, într-o arhitectură total diferită de cea veche, construită de părinții săi la sfârșitul secolului al XVIII-lea
f. a finanțat amenajarea Văii Morilor prin consolidarea malurilor cu blocuri de piatră cioplită pe o distanță de 1, 5 km, de la confluența cu Ampoiul până la al 3-lea pod în amonte
A fost acuzat de fraudă după expoziția de la Paris din anul 1899. Neputând suporta acuzația de fraudă ce i s-a adus, Lukacs Bela și-a pus capăt zilelor, aruncându-se în apele îngețate ale Dunării, de pe unul dintre podurile Budapestei, la 7 ianuarie 1901. Ulterior, în urma unor cercetări efectuate de specialiști, s-a ajuns la concluzia că nu s-a săvârșit nici o fraudă.
Concluzii
1. Nicăieri pe glob nu există o cale ferată realizată "din recunoştinţă" şi în asemenea circumstante istorice, ca și cele menţionate mai sus.
Această cale ferată a fost botezată popular “mocăniţa” după numele de “mocani” atribuit populaţie locale, trăitoare de-a lungul Văii Ampoiului.
2. A făcut acest gest (precum și celelalte) deși în masacrul de la Presaca au căzut victime tatăl său Simion, mama sa Terez Gal și cei 5 frați ai săi. A fost un zlătnean adevărat.
3. Omul ăsta merită o statuie. Măcar refăcută cea distrusă în 1940. Eu nu sunt fan statui. Au fost realizate atât de multe inutile și pentru personaje controversate. Măcar dacă s-ar povesti despre el în Zlatna și în școlile zlătnene, nu ar fi deloc greșit.
Acest articol nu se vrea a fi unul științific. Doar documentează o filă din istoria bogată a orașului Zlatna și a Transilvaniei.
Articol realizat cu sprijinul Asociației Transilvania Autentică.
Surse text:
https://pangeea.uab.ro (Prof. VIRGIL VUG - Asociaţia Cultural-Ecologică CORDIAL Deva
Prof. SILVIU NICULA - Colegiul Tehnic TRANSILVANIA Deva)
Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea-"Zlatna de odinioară”
Traian Domșa –“De la Ampelum la Zlatna”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...