Eu te-am purtat de mână
Printre spini...
De cer se agățase luna nouă
Și mi-au crescut
Din brațe rădăcini
Să pot să beau
Privirea ta de rouă.
Îngenuncheaseră salcâmii
Fruntea lor,
Să-și ningă tot parfumul din petale,
Și fluturi desenaseră în zbor
Arpegii, în ecouri abisale.
Prin ochii pietrelor cărunte
Pământul se uita spre univers
Și-n apa nopții,
Stelele căzute
Se unduiau ca pașii tăi
În mers.
O clipă, ochii tăi le-a mai aprins
Să fim nuntiți
Ca mire și mireasă...
Și ar fi fost mai mult
Decât un vis...
Dar Dumnezeu
Nu ne-a găsit acasă.
