Cânt în fiecare Joi la un bar din Zlatna, împreună cu tânărul Fane, neam de-al Tocoricilor. Încercăm în fiecare săptămână să găsim şi să cântăm melodii noi, pe lângă cele cunoscute, dar fără a căuta piese de alea pe care "le ştie tot satul", nu de alta dar nu mă văd cântând "Supărat, supărat" sau "Aşa beu oamenii buni". Nici măcar "Suflet fără chei" sau " Am cazanul meu". Aseară a fost o zi mai specială, dedicată tuturor doamnelor şi domnişoarelor, aşa că am început cu poezia genială a lui Alex "Padre" Petrescu...
Recunoştinţă
Mamei mele,
pentru că stătea-n genunchi
şi-mi spunea să stau drept,
pentru că era pe podium
şi mă-nvăţa să-ngenunchiez,
pentru că plângea şi-mi cerea să zâmbesc,
pentru că râdea şi-mi venea să plâng,
mulţumesc!
pentru că stătea-n genunchi
şi-mi spunea să stau drept,
pentru că era pe podium
şi mă-nvăţa să-ngenunchiez,
pentru că plângea şi-mi cerea să zâmbesc,
pentru că râdea şi-mi venea să plâng,
mulţumesc!
...şi apoi cu mai multe piese noi , multe dintre ele de la Vama Veche, desigur dedicate temei, adică ziua de 8 Martie (ideea lui Fane, bună idee). Ca o paranteză, de pe Twitter am aflat un mini-banc, care mie mi se pare genial: " La Mulţi Ani tuturor femeilor care poartă numele de 8 Martie ". Bună, nu?
Personal am avut două mari idei legate de "Ora de folk". Nu contează ordinea. Unu, prilej de repetiţii şi de dezvoltare personală şi doi, de a deprinde tinerii şi nu numai, de a participa la evenimente "culturale", de a se implica în viaţa oraşului. Aseară s-a auzit foarte bine, cred că după 6 ediţii am început să ne cam prindem cum funcţionează "sculele". Ce e deranjant, adică foarte deranjant, e că lumea vorbeşte în timp ce se cântă. Bine, la început am realizat că putem astfel cânta orice fără teama aceea că putem greşi ceva care să cadă greu, dar apoi te face să te întrebi dacă se merită ceea ce faci, dacă oamenii vin pentru folk sau doar ca să participe la un eveniment, din lipsă de alte evenimente. Aseară, de exemplu, toate mesele, dar toate, au fost rezervate. Tot aseară, pentru prima dată, cineva râdea atât de tare încât nici nu mai auzeam ce gândesc. Am încercat câteva glume subtile, dar... Apoi am cântat o "prună" (adică o piesă de "pahar"), am greşit intenţionat versurile şi cineva, la final, m-a corectat. Deci, cineva a fost atent. Ştiu că sunt mai mulţi. Dar cum o să procedez în viitor? Cum o să le spun, inclusiv prietenilor "bă respectă-mă/respectă-ne, nu suntem Radio, suntem doi oameni care se străduiesc? Cum naiba să fac asta?
O filmare dinainte de "Ora de folk".
