Majoratul la Români

Dacă ești prost de mic, când ești mare numa' te joci. Asta e o vorbă din popor. Nu vreau să jignesc pe nimeni, să se știe de la început. Cei care vor avea răbdare să citească până la sfârșit, vor realiza asta.
 Mai rău e atunci când ne prostim colectiv. De fapt asta , fără să exagerez, e o trăsătură dominantă a poporului român. Ne place să ne prostim, să apelăm la tradițiile altora în loc de ale noastre sau să exagerăm, denaturăm evenimente care ar trebui să însemne altceva. De ce? Pentru că așa fac toți. E la modă. Pentru că sunt oaie, merg cu turma. Dacă nu gândești, nu te rănești, capul plecat sabia nu-l taie etc și bla, bla, bla.

Ce înseamnă majorat? Conform dexonline.ro înseamnă vârsta la care o persoană devine majoră sau, conform aceluiași site, e definiție mai corectă este: Vârsta la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. În România, ambele parți ale definiției nu miros a bine. Aflăm deci că avem drepturi civile și politice (dreptul de a fi impozitat, taxat, tratat ca un gunoi, exploatat etc), nu se pomenește nici de obligații, care de obicei depășesc cu mult drepturile. Apoi aflăm că suntem responsabili de acțiunile noastre în fața legii. Nu era mai bine copil?

Fac aici o paranteză. Până tânărul nu merge la o facultate sau se angajează, nu prea înțelege ce e cu responsabilitatea, fiind legat ombilical de părinți. Apoi apare o anumită detașare, care va crește odată cu timpul. Între 18 și 21 de ani (la unii mai repede, la alții mai târziu), începi să vezi adevărata față a lumii. Minciunile, ipocrizia, prieteniile de fațadă, începi să apară greutățile, preluate până în acel moment de părinți. Acum descoperi o altă formă a lumii în care trăiești, una care te face să-ție fie dor de copilărie. De inocență. 

Să trecem acum la majoratul în forma cunoscută de majoritatea tinerilor.

Majoratul, astăzi, e o formă de nuntă, fără mire sau mireasă, după caz. Muzică, băutură, tort, invitați (la unele majorate numărul invitaților a depășit 150 de persoane) și evident, cinste. Cinstea e minim 50 lei, în funcție de relația ta cu majorul. Toalete, frizuri, fițe, distracție. (P.S. Acum am aflat că la fete cinstea începe de la 40 de lei- cică ele beau mai puțin????).  Na, ca să vă lămuriți, intrați pe site-ul www.catdau.ro, selectați la Eveniment Majorat și vedeți ce iese. Era să uit, altă asemănare cu nunta e sistemul: ai venit la mine, mă duc la el. Adică o anumită obligație. Evident că merge și inversul: nu a venit la mine, nu mă duc la el/ea.

Din banii strânși din cinste, neimpozabili, părinții spun: " lasă să aibă și copilul banii lui", și evident ei vor fi cheltuiți, în funcție de sumă pe mașini, ATV-uri, tablete, telefoane performante etc. Nu am auzit pe nimeni (nu zic că nu e posibil), să pună banii la bancă, pentru o dezoltare viitoare a tânărului, gen facultate, cursuri de calificare, perfecționare etc.

După părerea mea, majoratul, astăzi, e un fel de împrumut fără dobândă. Împrumutul nu e făcut de tânăr, ci de părinți. Ei organizează, ei încasează, ei plătesc  pentru fiecare majorat la care tânărul participă. Și ce rezultă din asta? 1. Tânărul se trezește cu un purcoi de bani, pentru care nu a muncit, ci doar a împlinit o anume vârstă. La majorat nu vin doar prietenii apropiați, așa cum e normal, ci colegi, cunoștiințe etc. Evident că, matematic, cu cât vin mai mulți, cu atât suma încasată din cinste crește. 2. Dacă ai avut 50 de invitați, de exemplu, trebuie să mergi la 30 de majorate (presupunând că doar 30 din 50 sunt la vârsta majoratului). Asta înseamnă 30 de week-enduri în care ai program. Nu tu odihnă, nu tu excursii, ieșiri în natură, participare la evenimente culturale (mă umflă râsul) etc.

Nu e nici o scofală să faci 18 ani. Nu ești mai bun sau mai rău. Ești ceea ce ești. Dacă faci majoratul cu 5 prieteni buni sau cu 150 de invitați, tot va răsări soarele dimineața, tot va ploua toamna și tot așa vor fi gropi pe drumul Alba-Zlatna. Probabil, o să îți iei carnetul de conducere. Ești pregătit pentru asta? Vei știi să fi responsabil, să nu calci oameni pe trecerea de pietoni? Vei știi că nu trebuie să atragi atenția, să fi personajul central al lumii șoferilor, ci să conduci preventiv, să ai grijă, pentru că acum RĂSPUNZI în fața legii și orice greșeală costă.

E  o responsabilitate a părinților care își cresc copiii. Cu ce îi recompensează, cum îi responsabilizează. Avem copii deștepți și foarte deștepți. A căror principală preocupare e în prezent la ce majorat se merge în week-end, cu ce telefon "bazat" să apară în fața prietenilor (cu care comunică tot virtual, chiar și atunci când stai la aceeași masă), ca mașină trăznet ar putea să-ți deschidă calea spre cuceriri amoroase, la ce facultate să mă înscriu (indiferent dacă mă reprezintă sau nu), nu corespunzător înclinației mele, ci pentru că "este de viitor, o să iasă bani după aia".

Suntem bătaia de joc a vremurilor în care trăim. A televiziunilor, a falselor modele, a falselor valori. Și în loc să ridicăm capul, ne aliniem standardelor, uităm cine suntem și mai ales, uităm că "nu ai nevoie de multe lucruri, ca să fi fericit", că fiecare e cineva și fiecare are ceva sublim în el, indiferent de telefonul și mașina personală, acoperișul sub care trăiește, condiția socială etc.

O să pierd cu postarea asta. Dar să câștig ca om. Pentru că am o părere și mi-o exprim.

 Poza preluata de aici.

 

Dezamăgit de Zlatna

Câteodată mă cuprinde o lehamite de oraşul ăsta pe care îl iubesc atât de mult, încât îmi promit că la prima ocazie o să plec cât văd cu ochii. De fapt, îmi tot promit asta de o grămadă de ani, fără să mă gândesc serios că s-ar ivi o astfel de ocazie. Sincer, dacă nu ar fi existat munţii ăştia din jurul oraşului şi asociaţia înfiinţată de 11 oameni care vroiau mai mult- care tocmai a împlinit 12 ani de activitate- aş fi plecat de mult.

Am şi eu dilemele mele, care nu se regăsesc în tema zilnică e tinerilor care spun, fără să gândească prea mult " că în Zlatna nu ai ce face, nu ai cu ce îţi petrece timpul liber". La prima vedere, afirmaţia pare adevărată. Doar la prima vedere. De parcă ar trebui să aşteptăm să se mai nască un Avram Iancu, un mic Einstein sau o Madonna în oraşul ăsta, care să rezolve această problemă. Sau de ce nu, să o rezolve primarul, "că de aia l-am ales". 

Când eram mic şi prost, pe vremea comuniştilor, oamenii aveau o zi în an când ieşeau şi făceau curat în faţa blocului. Nu trebuia să vină primarul sau deputatul. La şcoală mergeam la cules de măceşe, strângeam hârtia sau sticlele goale şi le duceam la DAC (centru de colectare). Chestii la comun, neretribuite, dar care ne făceau o deosebită plăcere. Când am terminat facultatea şi m-am întors în oraş, care arăta total altfel decât acum, am realizat că dacă nu creez eu/noi evenimente, nu o să le facă nimeni pentru noi. Aşa am început ecologizările, marcajele, protecţia rezervaţiilor naturale, expediţiile prin munţii patriei, lucruri care trebuie să te pasioneze, la care să pui osul şi care m-ai ales, sunt desfăşurate în comun, de oameni care simt la fel. Prima dată când am organizat o seară de folk, mi s-a explicat că oamenii nu au venit în număr mare pentru că nu ştiau ce e acela folk. Exista internet şi în vremea aceea. Mai de curând, am organizat o seară de audiţie viniluri, un motiv de a fi împreună şi de a asculta muzică veche. Cred că am fost 10. Sau toată lumea e urcată după cai verzi pe pereţi, merg după apa, apa, apa, tra, la , la , la , la etc? Sau nu se ştie ce sunt acelea viniluri în cultura gangam style? La serile de teatru, unde veneau cei de la Skepsis, pe unde erau tinerii? De ce nu au venit o sută? 

Ce vreau de fapt tinerii? Discotecă? Nu cred, poate Manelotecă, combinată cu Housotecă sau cu Rapotecă. Când e vorba de fotbal, se înghesuie lumea, dar şi acolo, nu se omoară nimeni să vină la organizare. Care ar fi concluzia? Să facem activităţi unde să se gândească cât mai puţin, să fie şi ceva implicare fizică (dacă s-ar deschide un bordel.....dar şi acolo, ar trebui subvenţionat de Primărie), să fie organizat de oricine altcineva decât de noi, pe care apoi desigur să-l criticăm cât mai aprig.

De ce sunt pasionaţi tinerii? Să fie doar clubbing, facebook, mess, freze, haine, maşini şi iubiri de o noapte? Dacă au alte pasiuni, să mă scuze. Dar atunci nu au nici o scuză pentru că nu se organizează ca să îşi dezvolte aceste pasiuni, să comunice, să creeze ceva din ele. Ce şansă aveţi voi, în bătălia vieţii când veţi concura cu alţii, dacă nu aveţi preocupări intelectuale, în care să vă puneţi mintea la contribuţie? Ce şanse aveţi, ca după terminarea facultăţii -când termină cu voi încă zeci de mii de studenţi- să găsiţi un loc de muncă care să vă PASIONEZE şi care să fie şi bine plătit?  Cum credeţi că veţi realiza asta?  Dacă de acum nu sunteţi organizaţi, dacă nu puneţi osul, dacă nu aveţi ambele perpective -munca la birou, munca cu capul sau munca la lopată, în frig şi mizerie- cum veţi şti direcţia pe care o aveţi de urmat?  Dacă nu vă urmaţi pasiunile, de unde veţi şti care loc de muncă vă va atrage? 

Din păcate, în oraşul ăsta sunt puţini oameni cu care poţi discuta idei, oamenii care pot lăsa deoparte orgoliul şi care să se implice, pentru binele lor şi a comunităţii. În oraşul ăsta, fiecare om poartă în raniţă un baston de mareşal şi un orgoliu corespunzător. Un prieten îmi spunea, în timp ce transpiram la ridicarea unui refugiu (pentru care am fost acuzat că e cabana mea personală de chefuri şi sex) că, "de unul singur nu faci nimic". Nimic mai adevărat. 

Viaţa, realitatea, e dincolo de pereţii unde sunteţi închişi de impresii false. În viaţă, nu trebuie să îţi fie ruşine să ridici o hârtie de pe jos sau să ajuţi o bătrânică să care plasele. Cum nu trebuie să îţi fie ruşine că îţi place Antonia în loc de Madonna, Alifantis în loc de Smiley sau Paula Selling în loc de Loredana. Sau invers. Nu e nimic ruşinos în a fi "altfel". Nu suntem clone şi de fapt, ăsta e tot farmecul. 

Sunt sigur că voi fi contrazis. Poate nu frecventez eu anumite cercuri, nu stau destul pe pod în centru şi nu merg nici la discotecă în Feneş.

Poate existaţi. Dacă existaţi, vă ascundeţi bine.

Sursa foto aici.