Scrisori din Zlatna. Clopotele Bisericii Adormirea Maicii Domnului și vizita Reginei Maria.

 

Material realizat cu sprijinul Asociației Transilvania Autentică 

        Auzisem mai demult că Regina Maria a vizitat orășelul nostru, citisem chiar un fel de legendă urbană, relatată în cartea regretatului profesor Traian Domșa “De la Ampelum la Zlatna” în care se spunea că Regina ar fi oprit și  a apreciat un țăran chipeș, îmbrăcat în haine populare, dar totul părea incert, neconfirmat. Am găsit detalii despre vizită căutând date despre evenimentul de sfințire a clopotelor Bisericii Adormirea Maicii Domnului. S-a întâmplat în 28 Mai 1923. Și cum nici o bucurie nu vine de una singură, am gasit și confirmarea vizitei Reginei Maria în Zlatna, din două surse (ziarele Mișcarea și Înfrățirea). 

    Redăm mai jos întreg articolul apărut în nr. 808 al Ziarului Înfrățirea de joi, 31 Mai 1923, precum și descrierea evenimentului sosirii Reginei Maria la Zlatna, iar la final, câteva completări din Unirea Poporului. Am ales, datorită unicității sale, să redau articolul complet din ziarul Înfrățirea, cu mici completări care îmi aparțin.

“Dela război şi până azi, biserica unită din oraşul nostru a fost lipsită de clopote, ceia ce pentru credincioşii acestei biserici a fost prilej de multă mâhnire. Vechile clopote au fost ridicate în vremea războiului pentru a fi prefăcute în gloanţe ucigătoare, şi din turla văduvită a bisericii nu s’a mai auzit decât sunetul sărac de toacă.

Astăzi însă, din râvna bunului român şi creştin care este dl. Iuliu Albini şi din obolul celorlalți poporeni biserica unită a fost înzestrată cu patru mari clopote a căror sfinţire a avut loc în ziua de 28 Mai (Lunea Rusaliilor n.r.). Trei din clopote au fost dăruite bisericii de către fruntaşul nostru dl Iuliu Albini de al cărui nume se leagă şi alte acte de binefacere săvârşite pentru întărirea şi propăşirea vieţii româneşti din Zlatna.

    Cum era şi de aşteptat, sfinţirea clopotelor a luat caracterul unei mari sărbători. Dimineaţa,la ora 11, credincioşii bisericii, în frunte cu toţi intelectualii Zlatnei, sau adunat la locuinţa dlui Albini unde aşteptau cele patru clopote aşezate pe un car împodobit cu verdeaţă şi flori.

    Aci s’a format un impunător cortegiu de procesiune care în sunetul clopotelor dela biserica ortodoxă — părtaşă la bucuria sorei ei mai mici — s’a îndreptat spre pieptul  de  deal  unde, din mijlocul unei pădurici de brazi, se înalţă, aşezate una lângă alta, cele două biserici româneşti.

   Pe locul din faţa bisericii unite, în ascultarea pioasă a unei mari mulţimi de credincioşi, protopopul Domşa, înconjurat de ceilalţi preoţi, a oficiat slujba pentru sfinţirea clopotelor. La urmă părintele canonic Macavei, ca reprezentant al Mitropoliei din Blaj, a cuvântat în faţa poporului, lămurind însemnătatea actului săvârşit.

Poza din anul 1906

Cuvântarea părintelui canonic Macavei Victor

 

  Biserica românească unită din Zlatna are azi sărbătoare. Într’o vreme, din turnul acestei biserici nu mai suna decât toaca. Pe morţi nu-i mai  plângea glas duios de clopot, iar pe cei vii nu-i mai chema la rugăciune armonia ce se revărsa peste toate cuiburile şi văile vecine. (De atunci și până la procurarea actualelor clopote, chemarea credincioșilor la rugăciune se făcea cu toaca de lemn, iar pentru înmormântări era folosită toaca de oțel.-Traian Domșa- “De la Ampelum la Zlatna n.r. )

   Au fost vremuri grele atunci, când arama  clopotelor chemate să vestească lumii pacea şl liniştea creştinească, a fost ridicată din turnul acestei sfinte biserici ca să se pregătească din ea unelte de omor împotriva altor  creştini, — împotriva  chiar a fraţilor noştri cari luptau pentru acelaşi ideal ca şi noi.

   Dar a fost scris în cartea neamurilor, ca zilele cele grele ale neamului nostru să-şi aibă şi ele un sfârşit şi deasupra negurilor să răsară soarele idealului nostru realizat. A dat Dzeu ca în locul gol al clopotelor rechiziţionate să răsune glas nou de clopote, și mai puternic, şi mai bogat în valuri de armonie. Din sînul credincioşilor acestei parohii s ’a ridicat mecenatele prin darul căruia turnul lăcaşului nostru de închinare se vede iarăşi împodobit cu podoaba creştinească a clopotelor sfinte. Din sînul acestui popor, s’a ridicat familia Albini, şi pilda ei a îndemnat şi pe alţii să-şi adauge obolul lor, pentru ca astăzi să vedem înaintea noastră clopotele cele noi menite să cheme pe cei vii, să plângă pe cei morţi şi să frângă fulgerile mâniei dumnezeeşti.

  În istoria bisericii noastre sînt multe pagini de suferinţe, dar şi mai multe de glorie şi de mândrie, trecutul bisericii noastre este împodobit de munca fără preget a celor cari i-au stat în frunte pentru luminarea neamului şi pentru pregătirea unităţii noastre naţionale. De aceia, datoria noastră e să ducem mai departe steagul de luptă al înaintaşilor pentru desăvârşirea idealului nostru prin cultură, abnegaţie şi credinţă. Mulţumesc acelora cari prin darul lor ne au dat această zi de sărbătoare creştinească şi românească, şi dea Domnul, ca glasul noilor clopote, cari azi se vor ridica la locul lor, să răsune veacuri de-a rândul de bucuria şi mărirea neamului românesc.

  Scutească-le domnul de primejdii şi împreună cu ele această sfântă biserică, acest neam şi această ţară, în vecii vecilor. . . “ 

Masa de înfățire

 

   După sfinţirea clopotelor, a avut loc o masă de înfrăţire în localul Casinei române la care au luat parte peste 100 de invitaţi dintre cari notez: Părintele canonic Macavei, Iuliu Albini cu familia, dr. Gane cu d-na, dr. Zugravu cu d-na, dr. Rece, inginer Iancu-Inspector general al minelor din Petroşani, Alex. Iancu-directorul Minelor de stat din Baia Mare, Fărcăşanu cu d-na, Protopopul Domşa, preotul Fodorean, preotul Gh. Popescu, ş.a.

         Au luat cuvântul: protopopul Domşa, care a închinat pentru Rege şi familia regală; părintele canonic Macavei care a închinat pentru I. P. S. S. Mitropolitul Blajului, urmaşul acelor mari prelaţi din trecut a căror lozincă a fost: „totul pentru neam"; preotul Gh. Popescu, care a vorbit în numele bisericii gr. orientale; preotul Fodorean, care a închinat pentru dl Inspector Dr. Gane, sprijinitorul „Ambulatorului“ din Zlatna; d-l Fărcăşanu, notar, care a închinat pentru publicul din Zlatna, care, ridicându-se deasupra deosebirilor confesionale, a participat la această serbare a bisericii unite făcând din ea o serbătoare a întregei comune; preotul Giurca, care a închinat pentru inginerii Iancu cari muncesc pentru desvoltarea bogăţiilor ţării. 

 La urmă, a luat cuvântul d. inspector Dr. Gane închinând pentru d. Iuliu  Albini  care  a  făcut o însemnată donaţie şi pentru „Ambulatoriul" din Zlatna. D-sa a cerut de la D-zeu sănătate pentru familia Albini pentru ca şi în viitor să poată jertfi pentru cât mai multe acte de folos obştesc. De la masă, toţi oaspeţii s’au îndreptat spre biserică unde au ascultat prima tragere a noilor clopote. 

Ziarul Patria, Iunie 1922

Luni seara, la orele 7, a sosit în localitate P. S. S. Episcopul Nicolae al Clujului pentru a face vizitaţia canonică a credincioşilor săi. Marţi dimineaţa, după ce a cercetat câteva sate dimprejur, P.S.S. a primit în casa preotului Gh. Popescu pe toate căpeteniile vieţii romaneşti din Zlatna cu care s’a întreţinut îndelung asupra nevoilor bisericii. Marți la ora 1, a avut loc o masă dată de credincioşi în cinstea prea sfântului.

Nicolae Ivan, Episcopul Clujului

Luni după masă, pe Ia orele 4, a trecut prin oraşul nostru, în automobil, M. S. Regina Maria, venind de la Congresul Femeilor române care s’a ţinut ia Alba- Iulia şi mergând să vadă unele locuri din ţinutul nostru vestite prin frumuseţea lor. Vestea că Regina a trecut prin oraş s’a răspîndit ca fulgerul în  mijlocul poporului şi la întoarcere, iubita noastră Suverană a fost aşteptată şi ovaţionată de o mare mulţime de ţărani.” (Ziarul Înfrățirea)

Regina Maria. Foto: E.O HOPPE

 

„După sf. liturgie, la ora 11, întreg poporul credincios şi o mulţime de alţi locuitori din ZIatna şi jur au plecat în procesiune la gară, ca să aducă cele 4 clopote, cari aşteptau deja de zile, să fie sfinţite şi apoi aşezate la locul lor.   Peste 1000 de  oameni  au  luat  parte la procesiune, care era de o privelişte măreaţă. Cele 4 clopote, toate în greutate de 1100 kgr., erau aşezate pe un car foarte frumos împodobit, tras de 6 boi albi...........................            Stropirea clopotelor s’a făcut — cel mare de 560 kgr. în onoarea sf. Ilie, al doilea sf. Maria, al treilea sf. Elena şi al patrulea sf. Ieronim. După săvârşirea acestei slujbe delegatul Ex Sale Dl Dr. V. Macaveiu a rostit un prea frumos şi înălţător cuvânt cătră cei de faţă, care a lăsat o adâncă impresiune în inimile tuturora. După aceasta tot poporul afost stropit cu apă sfinţită.” (Unirea Poporului nr.22, Mai 1923)

N.R. Clopotele 1,3 și 4 au următoarele inscripții:

1. Clopotul mare, cu următoarea inscripție:”PRO MEMORIA, ACEST CLOPOT S-A DĂRUIT DE CĂTRE IULIU ALBINI-PROPRIETAR DE MINE DIN ZLATNA, ÎNTRU MĂRIREA LUI DUMNEZEU-1923” MAISTRU TURNĂTOR NEDUNAL-TIMIȘOARA,

3.Pe clopotul mic este inscripționat: “S-A DĂRUIT BISERICII ROMÂNE UNITE DE CĂTRE ELENA ALBINI, SPRE MĂRIREA LUI DUMNEZEU-1923” MAISTRU TURNăTOR NEDUNAL-TIMIȘOARA, și

4.Pe clopoțel: “S-A DĂRUIT DE ASOCIAȚIA MINIERĂ DE AUR “ALBINI” DIN ZLATNA, PENTRU BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ-1923” -FABRICA DE CLOPOTE “NOVATNY”-TIMIȘOARA.

FINAL.

    Sunt puțin dezamăgit. Am incercat să verific informația trecerii Reginei prin Zlatna cu însemnările zilnice ale ei (“Maria, Regina Românie-Însemnări zilnice vol. 5”). MS Regina Maria scrie că a fost la Zlatna în data de 27 mai, în drum spre Deva. A apreciat drumul ca “plin de hârtoape” iar în jurnal scrie “Slatina” în loc de Zlatna. Este clar că a vorba de Zlatna, oricum confuzia e (și era) destul de frecventă. 

    Revine însă în 13 Iulie, acelasi an, în trecere, după a deplasare lungă pe ruta Cluj-Turda-Abrud-Alba Iulia, iar de această data menționează corect numele orasului.

    În consecință, Regina Maria a trecut prin Zlatna. Probabil a fost și ovaționată și s-a oprit puțin. Dar nu la întoarcere ci în drum către Deva. Și nu s-a întâmplat în 28 mai, ci în 27 Mai. Rezultă clar, ca un optimist de serviciu, că avem două zile de sărbătorit în loc de una singură.

 

O brad frumos.

 

Ce imagine. Ce text.

     Nu știu de ce (de fapt știu, dar mă fac că uit) această poză și textul aferent, îmi aduce aminte de Negrileasa. Am strâns multe gunoaie (deșeuri) în viața mea, dar acolo a fost la superlativ. Nu atât cantitatea de gunoaie, cât nepăsarea și nonșalanța celor care aruncau. Apoi, au venit vremuri mai bune, dar.....

La începutul anilor 2000, mergeam la Negrileasa și puneam cortul în poiană, la marginea pădurii. Se schimbaseră vremurile și mulți își permiteau deja un generator (ca și consecință, fiecare om își asculta propria muzică, cu volumul cât de tare) și mai ales, o "drujbă", că era tare de ajutor.

Într-o dimineață, în jur de ora 6, unii au terminat lemnele de la foc și au doborât un brad imens pentru satisfacerea nevoilor. Verde. Copacul a căzut foarte aproape de corturi.

De atunci, de câte ori am mai fost, până am renunțat, am campat în poiană la Dârdinaș.

Scrisoare deschisă către Composesoratul Urbarial Ampellum Zlatna

 O pun și aici (scrisoarea) ca să nu se piardă.

"Scrisoare deschisă

adresată membrilor Consiliului de Administrație al Composesoratului Urbarial Ampellum Zlatna

Stimate doamne/stimați domni

Subsemnatul Puiuleț Adrian, în calitate de președinte al Asociației de Turism și Ecologie Trascău Corp , dar și în calitate de Consilier Local al orașului Zlatna, vă atrag atenția asupra unei problematici ce ține de proprietatea composesoratului d-voastră. După cum probabil știți, prin adresa făcută anterior către composesorat, am dorit inițierea unei discuții privind declararea unei zone protejate în arealul denumit Slăvășoaia, care are ca scop principal protejarea populației de narcise dar și educația generațiilor actuale și viitoare de tineri privind protecția mediului.

Având în vedere distrugerile, unele ireversibile, care se întâmplă permanent în zona actualei rezervații Poiana cu Narcise de la Negrileasa consider că ține de noi, comunitatea locală, în formele sale mai mult sau mai puțin asociative, să ne asigurăm că vom păstra aceste minunății naturale și pentru generațiile viitoare. Consider că, împreună, putem să ne asumăm responsabilitatea aceasta. În acest sens am vehiculat două posibilități: una, prin care să declarați, intern, în cadrul composesoratului a unei zone protejate de apx. 5 ha (așa cum am menționat, în zona Slăvășoaia- documentația am depus-o la secretariatul composesoratului), iar cealaltă, prin declararea unei arii protejate de interes județean (în care administrarea, conform legii, ar revenii Consiliului Județean Alba). Ambele alternative au puncte tari și puncte slabe. Înainte de  a le discuta, ar mai trebui să menționez că asociația Trascău Corp a realizat un studiu științific care atestă că cea mai bogată populație de narcise se află în zona propusă. Studiu care poate și trebuie să fie actualizat.

Indiferent de soluția aleasă -motiv pentru care adresez către d-voastră această scrisoare -trebuie făcute câteva lucruri obligatorii, după părerea mea și a concluziilor studiului. Le enumăr: 1. îngrădirea zonei, fapt care nu va permite bătătorirea solului, distrugerea lui prin accesul vehiculelor motorizate etc.și 2. Modificarea perioadei de pășunare în sensul amânării începerii pășunatului până după data de 10 Iunie a fiecărui an.

Dacă îmi permiteți, am să scriu despre fiecare variantă. Prima variantă: toate cheltuielile revin composesoratului. În primul rând, cele referitoare la îngrădirea locului.  În orice variantă, ar trebui (repet, e părerea mea) realizat un act adițional cu câștigătorii licitației pentru pășunat, cu menționarea restricției (pășunatul după 10 iunie), evident pentru cele 5 hectare despre care vorbim. Ar trebui creată o parcelă separată, aici mai intervin și cheltuielile topografice etc. Realizarea unor expoziții de promovare, excursii tematice cu elevii, diverse modalități de activități etc. Nu cunosc îndeaproape modalitățile prin care funcționează un composesorat, și aici mă refer la predictibilitate, la o eventuală schimbare a administrației.

În al doilea caz, dacă zona de 5 ha se va declara ariei protejată de interes județean (așa cum ar fi corect) există o predictibilitate în viitor. Pe partea de cheltuieli, administratorul va putea să își bugeteze cheltuielile cu îngrădirea, precum și crearea în viitor a unui centru de vizitare, care va fi disponibil turiștilor, elevilor  pe toată perioada de înflorire a narciselor. Este evident că proprietatea rămâne a composesoratului care va avea un cuvânt de spus în administrarea zonei. Am înțeles că există o îngrijorare privind sumele pe care le-ar putea pierde composesoratul. Vorbind de cele 5 ha, pierderea maximă a composesoratului este cea raportată la suma obținută prin licitație pentru pășunat. Adică 5.000 de lei/an. Asta dacă nu s-ar face deloc pășunat, ceea ce nu e cazul și nici nu e indicat (conform studiului). Am cerut și un punct de veder al APIA și nu există restricții, doar dacă planul de management al rezervației impune așa ceva (nu e cazul și nici nu cred că va fi). Doar dacă ulterior, în urma unor decizii luate cu acceptul d-voastră s-ar considera că zona ar fi indicat să aibă statut de fâneață. Este altă discuție, dar am menționat-o pentru că doresc să fiu corect față de d-vostră.

Indiferent de variantă, se pot găsi soluții pentru a nu obstrucționa celelalte activități ale composesoratului, de exemplu exploatarea lemnului.

Înainte de a termina și a vă mulțumi pentru răbdare, mai trebuie să spun două lucruri:

Primul: desigur, mai există o variantă în care să nu se facă NIMIC. Să ne prefacem că nu avem nici o responsabilitate, că nu există o problemă și să asistăm pasivi la distrugerea uneia dintre cele mai importante zone din județul Alba și din țară. Sincer cred că responsabilitatea composesoratului se îndreaptă către membrii săi, dar și față de terenurile pe care le deține în proprietate. La fel cred că și membrii săi își doresc ca, măcar această poiană să supraviețuiască vremurilor prin care trecem.

Și al doilea: o arie protejată poate fi declarată ca atare și fără acordul proprietarului, conform legii. Consider însă că este o chestiune de bun simț ca o eventuală astfel de decizie să fie luată cu acordul tuturor factorilor real interesați, în special al proprietarului.

 

          Vă mulţumesc pentru răbdare și aștept din partea d-voastră un punct de vedere.

 

Cu stimă,

 Puiuleţ Adrian"

Aurel Albini și dispariția referințelor

           Se întâmplă uneori ca, atunci când termini un articol (vezi articolul anterior), să apară noi informații și nu orice fel de informații.

            Spuneam despre Aurel Albini, fiul lui Iuliu și Elena, născut la data de 2 Ianuarie 1891 în Zlatna, că a fost  “advocat” și primar al Aiudului. Mai precis, Aurel Albini, doctor în drept de la facultatea din Cluj, a fost numit în anul 1925 drept “ajutor de judecător la ocolul Aiud”. În data de 21 Iulie 1926 se constată “instalarea noului primar al orașului Aiud” în persoana domnului Aurel Albini. În anul 1927 îl primește la Aiud pe generalul Berthelot, denumit de ziarele vremii “Arhanghelul năzuințelor noastre naționale”.                      

            Conform unui articol din anul 1928, Aurel Albini este numit primar gospodar și sunt descrise și activitățile cu care se ocupa primăria: curățenia orasului, canalizarea râului, deschiderea de străzi noi, plus “construcția unui conduct de apă și a unei rețele de canalizare”. În anul 1934, Aurel Albini este pensionat de “liberali”.

            În anul 1937 cumpără castelul Kemeny din Galda de Jos și lansează marca de vin Plebanus.

            Am căutat referințe despre el și după naționalizare și venirea comuniștilor la putere, dar nu am găsit nici o mențiune. Până astăzi.

Și ce să vezi. 

“Un caz deosebit este cel al avocatului Aurel Albini, fost primar al oraşului Aiud timp de 20 de ani, care provenea dintr-o veche şi bogată familie românească din zonă (deţinuse castelul de la Galda de Jos). El a fost încadrat în lot, trimis în justiţie şi judecat doar pentru originea sa socială „nesănătoasă”, pentru că nu a avut nici o legătură concretă cu organizaţia. Regimul s-a folosit astfel de acest prilej şi pentru a trimite în temniţă persoane care făceau parte din clasa „exploatatorilor”, chiar dacă împotriva acestora nu exista nici o acuzaţie reală.” (sursa).

Acum este destul de clar de ce nu am găsit mențiuni despre el.

Aurel Albini a "făcut" parte din grupul lui Alexandru Maxim. "A urmat Facultatea de Drept, fost avocat. Timp de 20 de ani a fost primar al oraşului Aiud. Condamnat la 2 ani închisoare corecţională, deşi nu avea legătură cu organizaţiile de rezistenţă. Închis la Canal, de unde a fost eliberat la 11 mai 1951."

Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949), CNSAS, pag. 47

Singura fotografie a lui Aurel Albini  (de până acum) provine din lucrarea "Chipurile trecutului-Imagini din colecția Janos Szabo", Gordan Edina, 2023. O postez mai jos, inclusiv cu descrierea.

"Aurel Albini, născut la 2 ianuarie 1891 în Zlatna, Alba. Avocat/pensionar. A fost arestat în 1949 şi condamnat la 2 ani închisoare corecţională. A executat pedeapsa în închisorile Sibiu (?), Gherla. A fost eliberat la 11 mai 1951. Informaţii din fişa matricolă penală AANP." (Revista MEMORIA)

Mulțumesc Primăriei Orașului Aiud pentru fișa matricolă.