Lumea e ocupată cu criza şi nu mai are timp de comentarii. Aşe că la ultimele postări am un singur comentariu de la pretenu' Traian, din solidaritate cred. Aşa că am două variante, cum ar spune prietenul Philip: ori suspend temporar blogu' ori scriu dracului ceva să intereseze lumea.
Sunt mic într-o lume măruntă
Şi paşi-mi sunt mici şi-s stingher
Aştept un destin să pătrundă
În corpul meu mic şi-efemer.
Să poarte imensa povară
Căci corpul ciudat este greu.
De lacrimi căzute-ntr-o vară
Pe crucea numelui meu.
Hey, nu suspenda blogul.
RăspundețiȘtergereStiu, vei spune, acum va treziti sa comentati?
Sincer, eu am vrut sa te comentez, dar m-au prea intristat postarile tale, iar la cel cu prietenia raspunsul ar fi fost unul dur. Nu pentru tine sau ce ai scris, ci pt definitia prieteniei in viziunea mea.
Daca era sa-mi fac si eu grija comentariilor, nu mai aveam blog de mult.
P.S. - ce parere ai de asta: http://cuvinteonline.ro/ ?
Haideti domle, fiti linistit, te urmarim si te iubim oricum. Iar asta nu trebuie sa ti-o amintim in fiecare zi pe bloguri, c-o stii foarte bine. Philip n-o sa-ti zica şo-han ca esti un sensibil si ca blogul tau ii este "home page", dar in adancul sufletului sau zace oricum frumosul si poezia; de Pomana face el pe Steven Seagal.
RăspundețiȘtergereE drept, intr-o lume in care domneste maneaua, faianta, prostul gust, rigipsul, criza sau gresia, cu greu mai ai vreme de poezie si de frumos in general.
E si mohorat afara, gardurile de pe marginea drumurilor sunt stropite cu noroi proaspt uscat, e noiembrie tarziu, totul pare cu adevarat mahnit. Reversul il vei primi la primavara.
Capul sus, gandul la patrie, vorba lu babacu. Adica atentie unde puneti stampila Duminica.