La doctor

Am fost la Cluj. Pe lângă faptul că anumiţi prieteni nu au binevoit să răspundă la telefon ca să ieşim la bere (bănuiesc că telefoanele au fost monopolizate de doamnele din viaţa lor), am avut mai multe întâmplări plăcute şi una neplăcută. Printre cele plăcute, am jucat fotbal cu Fred şi Philip, la -5 grade Celsius, fără pauză, e un fel de fotbal a la Cluj. Nici măcar nu am schimbat porţile, iar acest aspect ma dat peste cap. Am avut şi programare la doctor. Nu ştiu nici cum o cheamă, că e doctoriţă, şi nici cum îi spune la cabinet. Nu ştiu practic nici ce fel  de investigaţii face, însă  a fost recomandată de Zoli, pe care îl lasă să mănânce grătare. Ăsta da doctor. În sinea mea, mă gândeam că dacă pe Zoli îl lasă să mănânce grătare, poate îmi dă şi mie liber la bere. Însă nu a fost să fie. Ajung ca omul la Cluj pe la orele 19.00, programarea fiind de la 19.30. Las maşina la bunul prieten Zoli, şi apoi mergem împreună la doctor. Urcăm scările către cabinetul privat, intrăm în universul magic al luptei pentru sănătate, când deodată filmul se rupe; ni se spune că, deşi avem programare la o oră binecunoscută, mai trebuie să aşteptăm. Şi nu 15-20 minute, nici măcar 60 de minute.Ci minim o oră jumătate. Personal, îi recomand la Zoli să schimbe doctorul. Ce doctor serios face programare şi nu te primeşte la ora pe care tot el a fixat-o? Imaginaţi-vă că soţia d-voastră e programată pentru cezariană. Emoţii mari, Turbo e în frunte. Ajungeţi acolo, pregătiţi de eveniment. Şi doctorul  vă spune că nu veţi deveni tată, cel puţin nu astăzi, pentru că astăzi a reprogramat pe altcineva.Pentru că azi nu are timp de voi. Pentru că  nu sunteţi importanţi.  Nu cred că trebuie să vă mai spun că nu m-am dus la ora 21.00. Nu mai aveam încredere în doctor. Aşa că, astăzi am să mânânc cartofi natur şi deseară am să beau coniac sau eventual whisky. Pentru că viaţa e grea, da trece!