Amintirea unui vis

Îmi sorb lacrimile
care se scurg pe pielea ta
Sunt atât de calde încât
îmi frig buzele
şi aşa uscate.
Cu palmele întărite
îţi răscolesc atent
părul ciufulit.
Apoi, desenez cu
degetu-mi strâmb
autostrăzi spre
coapsele tale.
Aşa trece timpul
în visul acesta
pe care îl am
în fiecare noapte.
Mai nou, visez
cu ochii deschişi
că te aştept sub un tei,
că te întinzi
să mă săruţi
cu ochii închişi.
Îţi răspund la
rândul meu.
Şi mă lovesc de oameni
pe stradă
în timp ce desenez
forme geometrice
în spaţiu
cu buzele.
Se uită la mine cu tristeţea
cu care te uiţi
la un mutilat,
venit de pe un front
oarecare.
Nu pot să te ating
şi cum mi-am terminat
lacrimile,
cum mi-am muşcat limba
încercând să-ti rostesc
numele
şi el imaginar,
încerc să te miros ,
căutându-te
în fiecare particulă
din jurul meu.
Te-am găsit acolo unde
te-am căutat
cel mai puţin.
Te-am găsit acolo unde
ai fost dintotdeuna.
În mine.