Tu şuier, eu ţipăt,
apoi am devenit
plutire.
Am pedalat la unison,
încercând să premedităm
destinul.
Ne-a durut în aceeaşi
gamă
şi ne-am abandonat
unul în celălalt,
până la capăt.
Ne-am spus şi am simţit
tot.
Apoi, zâmbind,
te-ai ridicat,
mi-ai mulţumit
şi ai plecat.
Rămas bun.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...