Pe stradă în Cetatea Luminii

Mergeam pe stradă în Mediaş! Alături de prieteni, vechi şi noi! Am auzit în surdină, un colind! Şi două voci care se potriveau perfect! Se vedea, mai precis auzea, că legătura dintre ei e veche, că aceste voci se cunosc una pe alta demult. Erau doi oameni. Unul cu o chitară. Folosea ca şi pană o jumătate de cartelă telefonică sau ceva asemănător. Doi fraţi. Sărăcăcios îmbrăcaţi, dar m-au oprit din drum. Vocile lor, melodioase, împreunate, mi-au pus piedică, mai precis m-au împlântat în caldarâm. Se termină colinda. Îmi venea să plâng şi tot ce am putut face a fost să aplaud. Din suflet. Au zâmbit la rândul lor. Şi prietenul meu Yoyo se îndreaptă către ei şi îi roagă să cânte "Vara promisă"! Aşa am aflat că ei au deschis Festivalul de la Mediaş de anul trecut. Deşi nevăzători, se cheamă Grupul Lumina şi pentru câteva minute au luminat împreună cu noi. Nu ştiu dacă emoţiile mele au fost amplificate de tot ceea ce deja mi se întâmpla. Dar nu am mai auzit pe cineva cântând aşa. Şi iar mi-a venit să plâng. De bucurie, de emoţie, la gândul că poate în Zlatna ar fi fost judecaţi şi marginalizaţi. Acolo, lângă ei, m-am simţit privilegiat şi un om mai bun.  M-am gândit mult la ce transmite muzica, la cât de simplă e ea atunci când pătrunde în sufletul omului. Am să postez aici înregistrarea melodiei cântate de ei. După ce o fac rost. Mai jos am pus melodia originală, cântată de nimeni altul decât Ştefan Hruşcă, asta ca să aveţi un termen de comparaţie.

Aveţi răbdare şi ascultaţi interpretarea lor şi faceţi abstracţie de calitatea înregistrării! 

O parte din mine a rămas, definitiv, acolo lângă ei!