Aurel Albini și dispariția referințelor

           Se întâmplă uneori ca, atunci când termini un articol (vezi articolul anterior), să apară noi informații și nu orice fel de informații.

            Spuneam despre Aurel Albini, fiul lui Iuliu și Elena, născut la data de 2 Ianuarie 1891 în Zlatna, că a fost  “advocat” și primar al Aiudului. Mai precis, Aurel Albini, doctor în drept de la facultatea din Cluj, a fost numit în anul 1925 drept “ajutor de judecător la ocolul Aiud”. În data de 21 Iulie 1926 se constată “instalarea noului primar al orașului Aiud” în persoana domnului Aurel Albini. În anul 1927 îl primește la Aiud pe generalul Berthelot, denumit de ziarele vremii “Arhanghelul năzuințelor noastre naționale”.                      

            Conform unui articol din anul 1928, Aurel Albini este numit primar gospodar și sunt descrise și activitățile cu care se ocupa primăria: curățenia orasului, canalizarea râului, deschiderea de străzi noi, plus “construcția unui conduct de apă și a unei rețele de canalizare”. În anul 1934, Aurel Albini este pensionat de “liberali”.

            În anul 1937 cumpără castelul Kemeny din Galda de Jos și lansează marca de vin Plebanus.

            Am căutat referințe despre el și după naționalizare și venirea comuniștilor la putere, dar nu am găsit nici o mențiune. Până astăzi.

Și ce să vezi. 

“Un caz deosebit este cel al avocatului Aurel Albini, fost primar al oraşului Aiud timp de 20 de ani, care provenea dintr-o veche şi bogată familie românească din zonă (deţinuse castelul de la Galda de Jos). El a fost încadrat în lot, trimis în justiţie şi judecat doar pentru originea sa socială „nesănătoasă”, pentru că nu a avut nici o legătură concretă cu organizaţia. Regimul s-a folosit astfel de acest prilej şi pentru a trimite în temniţă persoane care făceau parte din clasa „exploatatorilor”, chiar dacă împotriva acestora nu exista nici o acuzaţie reală.” (sursa).

Acum este destul de clar de ce nu am găsit mențiuni despre el.

Aurel Albini a "făcut" parte din grupul lui Alexandru Maxim. "A urmat Facultatea de Drept, fost avocat. Timp de 20 de ani a fost primar al oraşului Aiud. Condamnat la 2 ani închisoare corecţională, deşi nu avea legătură cu organizaţiile de rezistenţă. Închis la Canal, de unde a fost eliberat la 11 mai 1951."

Organizația de rezistență condusă de maiorul Nicolae Dabija (1948-1949), CNSAS, pag. 47

Singura fotografie a lui Aurel Albini  (de până acum) provine din lucrarea "Chipurile trecutului-Imagini din colecția Janos Szabo", Gordan Edina, 2023. O postez mai jos, inclusiv cu descrierea.

"Aurel Albini, născut la 2 ianuarie 1891 în Zlatna, Alba. Avocat/pensionar. A fost arestat în 1949 şi condamnat la 2 ani închisoare corecţională. A executat pedeapsa în închisorile Sibiu (?), Gherla. A fost eliberat la 11 mai 1951. Informaţii din fişa matricolă penală AANP." (Revista MEMORIA)

Mulțumesc Primăriei Orașului Aiud pentru fișa matricolă.

Groapa cu Şobolani

A fost ieri la Sibiu, fosta capitală culturală europeană. Ca să vedeţi de ce. Am nimerit peste şedinţa celor de la Amicii Munţilor, care făceau proiecţii la Casa de Cultură, cu imagini din acţiunile lor, din care am remarcat echilibristica lui Marius prin Cheile Râmeţului şi o tură ProNatura şi în acelaşi timp pro-biciclete. De acolo am fost la un bar de fiţe, unde trebuia să cânte câteva melodii o prietenă de a noastră. Barul, un fel de cramă sofisticată cu nume imperial, Imperium, ne-am primit cu o canapea de 10 locuri, preţuri triple la bere (faţă de Zlatna) şi cu o atmosferă ciudată, ca să nu zi dubioasă. Apoi am aflat că de fapt era un fel de cenaclu, în memoria lui Cezar Ivănescu şi într-un fel şi în memoria lui Adrian Păunescu. S-a recitat, cireaşa de pe tort fiind o nuvelă, nici acum nu ştiu de cine a fost scrisă, "Groapa cu Şobolani", la care am avut tupeul să fiu atent, din când în când, câte 30 de secunde. Din câte am constatat, record mondial. Am trecut cu greu peste asta, însă bucuros de acest mini-fiasco. Ca să o dai în bară, trebuie în primul rând să încerci.

Apoi a cântat Kiki -Cristina Baca, câteva cântece, reuşind să-i impresioneze chiar şi pe Gică-Contra Sebi şi fratesu' Răducu. Apoi am cântat şi eu cu Sebi, eu ducând proporţiile emoţiilor la cote nebănuite, apoi totul a decurs bine. La piesele la care ştiam versurile, am încurcat acordurile şi invers. Dar cine să se prindă? Organizatorul şef, bardul Cătălin (pe care nu m-am supărat că nu ştia de Zlatna -mulţi nu ştiau de Roma şi uite că au aflat), ne-a făcut membrii de urgenţă ai cenaclului, am şi uitat să întreb cât e cotizaţia, şi ne-a invitat în fiecare Miercuri să ne dăm în spectacol. Vreau adeverinţă ca şi membru al cenaclului, insignă şi carnet de membru!

Staţi că nu se termină aici!

S-a terminat el cenaclul, dar  distracţia continuă. După poezie, nuvelă, cântece folk a urmat...jazz. Chiar drăguţ, dar din păcate trebuia să plecăm, undeva unde să stăm (bem) mai relaxaţi. Am ajuns în Go Inn, în Piaţa Mică (chiar mi-a fost dor), unde am mâncat câte o pizza, iar atunci când gazdele au fost întrebate dacă se poate cânta la chitară, au răspuns: Cum să nu, avem şi "microfon" dacă trebuie. În speranţa că am înţeles sensul exact, mulţumim frumos şi renunţăm la microfon. S-a cântat, povestit, apoi bagaju'. Mulţumesc Cristina pentru o seară specială.

O să revin cu relatări după ce Alba Iulia va fi Capitală Culturală Europeană!