Am început, de ceva vreme, să îmi doresc un "altfel": altfel de cărţi, altfel de filme, o altfel de abordare. Aşa că facem şi film la sediu, în fiecare Luni, măcar în amintirea comentariilor cu voce tare de la filmele văzute în studenţie. Luni am fost 5 bucăţi, şi am urmărit filmul "Into the wild," recomandat de Marele Şmaichăl, în traducere românescă: "În sălbăticie". Am să citez din parerea celor de la Cinemarx: "Nu înţeleg de unde şi până unde am devenit cu toţii asa mici critici ai societăţii. Această „învaţătura” care ne spală creierele din prima zi de viaţă, dictează un conformism social la care trebuie sa ne supunem cu toţii. Trebuie să ne ascultăm parinţii, „să mâncam tot din farfurie să creştem mari”, să învaţăm să luam note bune la şcoală, să mergem la facultate să îi facem pe parinţii noştrii mândrii (uneori ca să aibă cu ce se lăuda la vecini), să ne angajăm şi să facem bani, cât mai mulţi bani, să ne căsătorim, să ne înmulţim şi să ducem specia mai departe". Şi s-ar mai putea adăuga multe aici. Acest conformism social îl urăsc de mic. Urăsc să facem toţi acelaşi lucru, urăsc să fim toţi la fel. Poate de aceea m-am identificat într-o oarecare măsură cu artistul din rolul principal. Sau mai precis cu rolul său. Şi eu mi-am dorit să fug, de mic încă, să scap de tot, şi acum încă îmi mai doresc într-o anumită măsură. Însă nu aş putea, ca şi el, să las tot în urmă, să-mi anulez permisul, cardurile, să donez tot ce am, şi să plec, să bat ţara şi lumea, şi apoi să mă refugiez, de unul singur undeva la dracu-n praznic. Cred că filmul, înainte de altceva, e o căutare complicată a unor lucruri simple. Filmul, pe lângă relaţiile umane sincere pe care le dezvoltă, are o anumită poezie, dată şi de impactul vizual cu peisajele pe care el le întâlneşte în drumul său. Cineva zicea, am citit un comentariu, că filmul te învaţă tot ceea ce nu trebuie să faci în viaţă. Nimic mai greşit. Filmul nu trebuie să te înveţe nimic. Comentariul cred ca e făcut chiar de unul dintre aceia, care cred ca toţi trebuie să fim la fel, iar dacă un exemplar din armata de furajeri alege altă cale, trebuie condamnat şi ucis cu pietre. Mi-e personal, mi-a plăcut căutarea lui. Mi-a plăcut modul cum a urmărit ceea ce şi-a dorit. Mi-a placut că şi-a trăit viaţa aşa cum a dorit, o viaţă fără bine sau rău, fără lucruri bune sau greşeli, însă o viaţă caldă, inspirată, plină de emoţie, de sensibilitate, o viaţă de căutări, de întrebări care nu caută răspuns.Libertate. Scopul final e căutarea, iar a-ţi urmări scopul, înseamnă a căuta continuu. Iar el asta a facut, a căutat până la capăt.Şi a sacrificat totul pentru asta. Aşa că, vă recomand Into the Wild.
