Completare la "Into the wild"

Astăzi sunt trist

       Sunt trist pentru că am aflat că ieri a murit marele actor Jean Constantin. Pentru mine, orice film era salvat, cât de prost ar fi fost, dacă în el juca şi Jean Constantin. "Toate pânzele sus" e filmul care înseamnă pentru mine cam ce înseamnă "Cireşarii" din literatură. Seria B.D. e una extraordinară. Şi multe, multe alte filme.

       Pentru mine, nea Jean e un "Nemuritor" în adevăratul sens al cuvântului. Dumnezeu să-l odihnească! Îmi amintesc ce s-a spus atunci când a murit Amza Pellea, actor cu care şi-a intersectat paşii, cuvinte care sunt la fel de actuale şi în acest moment: "Unii oameni nu ar trebui să moară"!

Turist la Negrileasa

Încă mă întreb ce e în mintea unui turist care alege să fie prezent la aşa numita sărbătoare a narciselor de la Negrileasa, adică marea "recoltare". Poate un psiholog m-ar putea ajuta. Aşa că redau din "bucuriile" pe care respectivul turist le va întâmpina. Să presupunem că turistul vine de sâmbătă, şi ca orice turist, campează în apropierea scenei, într-un perimetru de 100 de metri. Ca să ajungă acolo, vine cu auto bineînţeles, pe care o să şi-l rupă pe unul dintre cele 3 drumuri de acces. După ce campează, asistă la un scurt moment folcloric, pe scena din apropiere, pe care bineînţeles, îl gustă, are farmecul lui. Nu înţelege ce e cu atâţia bike-ri (adică motociclişti) care au venit  cu mic cu mare, şi care din când în când, de dragul populaţie feminine, îşi etalează abilităţile de  mânuitor de cai putere. Asurzit deja de taragoate şi de zgomotul infernal produs de motociclete, plin de praf şi mereu cu ochii în patru să nu fie călcat, alege să meargă să viziteze poiana cu narcise. Acolo, primeşte un pliant şi nişte sfaturi, pe care ar fi vrut să le poată auzi, dar din păcate are urechile înfundate. Turistul nostru se opreşte pe un pătrăţel de iarbă şi urmăreşte uimit acţiunea celor câteva sute de culegători de narcise, care îndoiţi de spate, rup narcisă după narcisă pentru a face o bucurie rudelor, prietenelor, iubitelor, colegilor etc. Parcă aici e mai bine, e mai linişte. Când  i se face foame, se întoarce la cort. La bariera de la intrarea în rezervaţie , o fată de un metru cinzeci stă în calea unui ATV, care vrea să viziteze motorizat poiana. David contra Goliat. ATV-ul se întoarce, aşa că turistul nostru zâmbeşte. E pentru prima dată. La cort, e însă bine. Nimeni nu i-a furat nimic. Vecinul din stânga ascultă Guţă, cel din dreapta "Puşca şi cureau lată", în versiunea porno, pe scenă cântă doi copilaşi din sat. Începe să se obişnuiască cu zgomotul şi cu mirosul de cărnuri, ba chiar şi cu motocicliştii, de acuma beţi. Seara, începe discoteca. Adică maneloteca, apoi taragoteca, apoi din nou maneloteca -adică muzică tradiţională din Apuseni. Turistul nostru s-a distrat până la 12.00. Apoi sacul de dormit, cu care încearcă să-şi astupe urechile devine din ce în ce mai subţire, pe măsură ce trece timpul. Se face 2,3,4  şi apoi pe la 5 dimineaţa instrumentele groazei se opresc. A fost o noapte de vis. Inclusiv pentru jandarmi, care erau campaţi mai sus cu 20 de metrii şi care nu au intervenit să oprească minunatul spectacol.  La 8 show-ul se porneşte din nou, maşinile apar din toate părţile pentru marea sărbătoare. Se văd saci de gunoaie montaţi în anumite locuri iar turistul vede cu surprindere că unii oameni chiar aruncă gunoaiele acolo. Pe la 5 după masa vede nişte tineri obosiţi care culeg resturile rămase de la "porcus turisticus", şi se întrebă "oare de cine or fi plătiţi tineri aceştia?". Merge şi mânâncă nişte mici, bea o bere, iar pe când se întoarce un bătrân alcoolic îi picase peste cort. Pe când să se ia de el, un alt beţiv deja începuse să-l bată, aşa că aplanează conflictul, strângând cortul. Merge către maşina plină de noroi, cu gândul la drumul către casă. Înainte de a-şi face cruce, promite că va reveni şi la anul. Oricând, numai de "sărbătoare" nu.

Zbor

Zbor ca un picur desprins din măreţia cerului prea înalt; cel puţin mie mi se pare că zbor. Ceilalţi, desigur, contemplă căderea. Mă întreb dacă toată această plăsmuire din care am apărut  este doar o conspiraţie mondială pentru ca eu să devin strop? Când, din viteză, am să pleznesc apa unei biete bălţi şi apoi am să mă scufund, iar după aceea, fără nici o explicaţie fizică, să salt înapoi, tras de un fir nevăzut, de parcă mi-ar fi dor de cerul pe care nu de mult l-am părăsit? A-ţi  vizualizat imaginea? Imaginaţi-vă apoi, lângă aceea baltă, un copil cu gura căscată care tocmai încerca proprietăţile noului ceas cu melodii , folosind teorema lui Arhimede, pe care avea să o înveţe şi apoi la fel de repede să o uite, abia peste câţiva ani! A-ţi vizualizat imaginea? Dacă da, bucuraţi-vă. Previziunile meteo spun că  mâine  plouă. Bălţi vor fi destule. Ceasuri berechet. Oare vom mai găsi copiii din noi?