luni, 22 iunie 2009

Domnului profesor,cu dragoste!

A venit şi timpul pensionării pentru tata. O grămadă de ani în slujba învăţământului românesc, o grămadă de elevi, făcuţi "oameni", care mai înainte vreme, obişnuiau să-mi mulţumească mie cu frazele: "na bea la apă, asta-i pentru corigenţa la matematică" sau " ia picioarele astea în cur şi du-le lui taicătu'". Şi am impresia că şi performanţele mele cu fetele în liceu, de fapt contra performanţele, au ceva legătură cu relaţia mea de rudenie. Dar cum nu pot demonstra, mă întorc la subiectul principal. Venit în Zlatna, acum mai bine de 40 de ani dacă nu greşesc, stă prima dată într-o casă pe Valea Morilor. După ce reuşeşte să lase aproape o clasă din două repetentă în primul an, este salvat de furia sătenilor de un fin de-al nostru, îmbrăcat în ţinută militară. Pe parcursul carierei este renumit pentru severitatea sa, dar şi pentru corectitudine. A fost şi Director al liceului, înainte de '89, apoi un fel de sfetnic al viitorilor conducători ai instituţiei de învăţământ. Am fost şi eu elevul lui, de altfel ultima notă din liceu a fost un 2 la matematică, cică din cauza refuzului de a spune o teoremă. Teoremă pe care de altfel, nu am ştiut-o nici la admiterea la facultate, picând cu brio. Mai sunt multe de spus, despre cum a contat el în educaţia mea, dar cum asta e un amărât de blog,şi unele detalii sunt cam intime, ma limitez la un detaliu, care repară o greşeală din punctul meu de vedere istorică. Pentru cei care nu ştiu tatăl meu a fost şi consilier local, din partea PD, fiind "responsabil" cu cunoşterea legii, obicei care îl are şi azi. Odată cu apariţia "viniturilor" în partid, a fost înlăturat de pe poziţii eligibile la alegeri, însă el a rămas acelaşi susţinător înfocat al partidului. Ei bine, domnul Tibi N., a postat pe site-ul zlatna.ning.com , caricaturile ce urmează, care înfăţişează personalităţile oraşului. Dacă pe a părintelui Viorel nu o promovez, continui cu cea a d-lui primar,
apoi cu cea a d-lui consilier Demenic
si apoi cu cea a tatălui meu:În sfârşit, reparaţia istorică a venit! Era timpul să recunoscă şi alţii o personalitate care a făcut din nultitudinea de elevi, OAMENI!
Sunt puţine momente când un fiu poate să mulţumească tatălui lui! Trebuia ,poate să zic şi la microfon, la ultimul CAREU, sau în alte momente. Dar şi acesta e unul dintre ele: MULŢUMESC! Din partea fiului, domnului profesor, cu dragoste!



2 comentarii:

  1. ...fain...imi amintesc ca la intalnirea de 20 de ani mi-a zis o chestie care prea putini o stiu:"la examenul meu de admitere in facultate avem o problema la mate, cu un triunghi, din care trebuia sa scot ceva marimi de unghiuri sau dimensiuni de laturi...oricum nu stiam prea multe formule...si am folosit o chestie de la rezistenta materialelor (adica o reducere la scara a marimilor) combinata cu citire simpla a liniarului si a raportorului"...si am intrat...ca nu m-am tinut asta nu mai e partea interesanta...la aceea intalnire eram student...

    RăspundețiȘtergere
  2. sal, merci de comentariu, ca si efect:eram la licenta si sustineam infocat varianta turismului la Intregalde, din punct de vedere al eficientei investitilor in turism. Un profesor ma tot purtat prin lucrare, cu tot felul de intrebari etc. Si dupa ce comisia imi da un 9, imi spune: sa-i transmiti la tatal tau, Constantin, urari de bine de la fost coleg de liceu din Abrud.

    RăspundețiȘtergere

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...