vineri, 26 iunie 2009

Si brazii se frang....

Când încerc să mă gândesc ce a însemnat el pentru mine, nu îmi vine în minte decât asemuirea cu un Brad, cu verticalitatea lui.

Puţini au fost cei care au încercat vreodată să schimbe ceea ce îşi propusese, ceea ce visa, şi mai puţini au fost cei care au reuşit. S-a înălţat, drept, mândru, chiar dacă nu a fost uşor şi chiar dacă vremurile au fost potrivnice câteodată.

Toţi ştim că spunea exact ceea ce gândea, indiferent în ce împrejurare, sau cu cine era. A luptat mult să iasă din condiţia în care îl aduseseră vremurile.

A fost student, licenţiat şi OM. A murit aşa cum a trăit, luptând. Pentru că „brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.
Călătorie uşoară!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...