Apel la eternitate

"Nu stiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei,..................... parc-mi saltă şi acum inima de bucurie". Cred că l-aţi recunoscut pe Creangă. Aşa mă gândesc şi eu înapoi câteodată. Cu drag îmi amintesc mirajul copilăriei, o copilărie fantastică trăită prin apa Ampoiului şi pădurile Zlatnei, aşa poluate cum erau, cu vacanţele scurte la bunici etc. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. E tot o amintire ce-mi "saltă inima de bucurie". A vorba de ziua mea din a 10-a, sărbătorită între prieteni la "Căsuţă" , o dărăpănătură din curtea din faţa blocului, cu două camere mici .Atunci, în acea zi, cineva mi-a spart cheful. A venit cu câţiva prieteni, plus o chitară, şi din dancing (oricum aproape numai rock'n roll sau balade) am ascultat cântecele Cenaclului Flacăra. Cântate de Victor, pentru că despre el e vorba. Şi uite aşa au trecut 17 ani, acuma sunt naşul lui, şi cine ştie ce ne mai rezervă viaţa. Astfel, impresionat de el, de atmosferă, de cântece şi poezie, m-am apucat şi eu de chitară. Îmi aduc aminte cu drag, de primele acorduri, de primele versuri, de primul cântec dăruit unei fete. Aceeaşi viaţă care nu mi-a oferit decât talent cu linguriţa (ritmul bată-l vina), mi-a oferit însă posibilitatea să cânt într-o formaţie. La voce, voce pentru a cărei formare, aşa cum este ea, tot la Victor trebuie să-i mulţumesc. Cum mă chinuia să cântăm pe voci în bucătărie, în timp ce vecinii îmi băteau pe la uşi. Revin la formaţie. Dacă eu am avut acest noroc, de ce să nu ajutăm pe alţii? Accesul la cultură şi folosirea talentului este posibilitatea noastră de acces la nemurire sau imortalitate, cum vreţi. E depăşirea condiţiei umane, e ca şi cum "ai sta la masă cu zeii".

E păcat să nu scoţi la iveală talente, mai ales dacă ele la un moment dat o să te depăşească. Mai ales dacă o să o facă.

Din ciclul tinere talente, am onoarea să vi prezint pe Fane, Cristina şi Anda. Intraţi, ascultaţi piesele, şi dacă credeţi, trimiteţi-le un mesaj de încurajare.Au nevoie. Toţi avem nevoie.

Păpuşarii 

Luna 

Câmpuri aurii 

Nebun de alb