Zlatna -la limita imposibilului (1)

În cele ce urmează şi sper ca şi în viitor (că material există, slavă Domnului), am să povestesc întâmplări adevărate, ajutând străinii de Zlatna să ne înţeleagă mai bine.

Cică, undeva, demult, în viitoarea comună Zlatna, o familie a plantat un copac. Care, în timp şi îngrijit de generaţii a crescut "timid şi gângav", până a devenit gros şi puternic. Legenda sau simpla realitate ne spune că avea diametrul de cel puţin 2 metri, aşa ca să vă faceţi o idee. Dar nu diametrul e foarte important, ci rolul său în viaţa familiei, câţi copii au crescut la umbra lui, câţi oameni obosiţi de coasă sau de sapă au mâncat şi s-au odihnit la rădăcina falnicului arbore.

Ca orice familie din Zlatna, simţul proprietăţii era foarte dezvoltat, aşa că, într-un anumit punct al istoriei recente au apărut anumite discuţii privind moştenirea "locului" unde binevoia să trăiască  fără griji copacul cu pricina şi bineînţeles, celebra dilemă "cine a moştenit copacul" .

Micile neânţelegeri aferente, au degenerat, aşa că, un anumit membru al familiei nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să meargă să taie copacul cu drujba. Şi mai mult decât atât, a pus asupra lui şi blestemul "Să-l trăznească D-zeu pe cel care se atinge de copacul acesta". Prin urmare, ca să închei această poveste, copacul şi acum zace, putrezit şi mâncat de furnici, în locul acela. Nu-i aşa că vreţi să vă mutaţi aici?

Povestea doi. La noi în Zlatna, zvonurile circulă repede. Cică e de ajuns să te beşeşti la Primărie, că pe pod în centru se aude că te-ai căcat pe tine. Scuzaţi expresia. La noi în Zlatna, acest pod din centru e mai tare ca orice mijloc de informaţie şi desigur, mai de încredere. Dacă în timpul cât mânci seminţe şi apoi le scuipi în vale, nu lansezi şi 2-3 bârfe sau zvonuri, ai trăit degeaba. Aş putea  trăi cu asta. Dar ultima generaţie de zvon, cea mai upgradată şi la modă, care mă dă peste cap, e aceea când se zvoneşte că un om a murit. Cu cât e mai cunoscut în comunitate, cu atât zvonul e mai de lungă durată. Nimeni nu ştie exact sau nu poate oferi detalii, dar se jură că de la cine a auzit era foarte sigur că acest lucru tragic chiar s-a întâmplat. Un prieten s-a internat în spital. De fapt, nu chiar prieten, o cunoştiinţă, un coleg de bere. După două zile am aflat că a murit. Din cel puţin 3 surse. A 3-a zi, în timp ce beam o bere la Ana, trece fain, frumos, prin faţa birtului. Nu m-am putut abţine şi l-am strigat: "Lazăre, hai să-ţi fac cinste cu o bere"

 Desen preluat de pe www.desenegratuite.blogspot.com

Acum au lansat un zvon despre un profesor. Un profesor bun, apreciat, care are probleme majore cu sănătatea. L-au îngropat de viu, din gură. M-au întrebat cel puţin 15 persoane despre tragicul eveniment. Au aflat de pe Mess, la sala de aerobic, pe stradă, la serviciu, în Zlatna, Timişoara, Cluj, peste tot unde sunt zlătneni. Toată lumea e îngrijorată, în priză. Aş vrea ca domn' profesor să se simtă mai bine. Să le astupe gura. Faceţi-vă bine, vă rog.

Atât pe ziua de azi.