Welcome to Detunata! Ask for Vetălău!!!

În jurul orei 15.30, ne deplasăm cu Mercedesu’ din dotare către Bucium unde parcăm  în mijlocul centrului, foarte cunoscut de mai nou, vrednicul muncitor Şmaichăl, adică lângă „Mătuşa”. Unde bem o bericică sau un suculeţ, depinde de fiecare. Urcăm apoi către Vetălău, alintat Vety, iar pe drum ne întâlnim cu maeştii teatrului amator din Alba, Vio şi Vasi, care coborau, încărcaţi de plăcinte, de la acelaşi Vetălău. Ajungem sus, puţină lume, puţină da foarte aprinsă după tăierea porcului. Cum nu prea facem figuri, ne-am integrat rapid, am negociat un vinars, câteva beri, apoi am făcut frumos pe lângă doamnele de la bucătărie, care ne-au opărit nişte cârnaţi precum şi tocana de a doua zi. Pregătită, nu opărită. După cârnaţi am servit şi câteva tradiţionale plăcinte buciumăneşti.

Am trecut apoi la împărtăşit poveşti, care din cauza „oboselii”, au căpătat o tentă uşor sexuală,  din care am rămas cu câteva celebre vorbe franţuzeşti de la o vizitatoare a frumoasei şi totodată, locuitei noastre ţări. De asemenea am aflat peripeţiile câtorva zlătnence care şi-au adus contribuţia la popularizarea acestei zone. Am navigat apoi pe Fastbuci şi Badoo, bloguri şi adrese de Internit.  O deosebită originalitate am găsit la gazde, Vetălău şi prietenul său Marcel, pentru poreclirea diverselor persoane, gen Ciu Ma-Ma sau Ciumama. Ca să nu rămânem mai prejos, în urma ultimelor dezvăluiri, am trecut şi noi la modificat replici celebre ,de exemplu „In Vera Veritas”. Am ascultat frumoase melodii populare şi am stricat atmosfera cântând la chitară.  Prin urmare, din cauza ospitalităţii excesive, nu am mai pus corturile şi am dormit pe jos în bucătăria de vară. Costea, era să uit, a fost foarte apreciat de un localnic, Niculaie pe numele său, care către sfârşitul petrecerii mormăia: „văd că aveţi şi o fetiţă cu voi”.

Vetălău.

Niculaie

Dimineaţa, am plecat cu forţe proaspete să vedem starea marcajelor şi a rezervaţiei, prilej cu care era să-l omorâm pe Şmaichăl, din cauza „pantei abrupte” şi a senzaţiei de singurătate, dobândită prematur.Î n nici un caz nu se poate vorbi de băutură sau de ţigări, ca şi factor negativ în dezvoltarea mai susnumitului personaj. Sper ca acestea să ducă măcar la un C.O.D.

Sisif-1,2,3,4

Marcel, noul nostru prieten, ne-a arătat amănunţit starea rezervaţiei, poteci şi luminişuri, legende şi presupuneri arheologice, evocând şi câteva trecute prezenţe feminine, care au binevoit să suspine la poalele Detunatei.

Noi şi Marcel

După ce am convenit cum vor trebui refăcute marcajele, precum şi necesarul de activităţi viitoare, am revenit la Popasul Fefeleaga, pentru a degusta din tocana pregătită cu o zi înainte, pe care am asezonat-o cu iaurt Zuzu. 

 Feerie de mesteceni

Am coborât apoi pe traseul mai scurt, către Casa Memorială Fefeleaga, unde o doamnă cumsecade ne-a poftit să vedem şi să pozăm interiorul. Acolo am găsit şi pliante realizate de noi, aşa că am lăsat şi 2-3 cuvinte 

în Cartea de Oaspeţi. 

Am revenit pe pământuri zlătnene, pentru a sărbătorii Florinii şi Florinuţele, Viorelele şi Vioreii, să nu uităm de celebra „Vioricăăăăăăăăăă”.

Când vedeţi următoarea poză la ce vă gândiţi?