cu fabrici şi uzine
care-au fost,
lumânări şi reţete de post
şi uitare de sine.
Ce oraş frumos
cu oameni întunecaţi
ce-şi cară târnăcopul,
ce nu-i interesează horoscopul
care ar vrea să fie plecaţi.
Ce oraş frumos
cu centrul de cultură
aşezat pe un pod
din centru. Marele nod
de socializare cu seminţe în gură.
Ce oraş frumos
cu locuri de plimbare,
cu spaţii de joacă noi
pentru copii
fără viitor.
Aş vrea să mor.
Ce oraş frumos
e oraşul în care,
mă uit prin gaura
din tavanul bibliotecii,
apoi deschid o carte jilavă
la pagina cu:
Sfârşit.
Ce oraş frumos
E oraşul meu.
Sfârşit doi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...