Pe măsură ce-l descoper tot mai mult pe cel care a fost Nichita Stănescu, mă simt tot mai atras de ceea ce el a creat. Mă identific uneori cu ce a simţit el, sunt şi momente însă când nu pot fi de acord. Pot spune însă că de fiecare dată când regăsesc o poezie de-a lui, care a însemnat ceva pentru mine, renasc de fiecare dată.
Motto: "Unii oameni nu ar trebui să moară".
Poem
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...
alte poezii găsiţi aici.
Batrana vindea trandafiri
RăspundețiȘtergereSe ocupa de asta de cand ii murise baiatul
Era induiosatoare, in hainele ei mereu negre, de doliu
Nu inteleg cum de putea ea sa tina piept monstrilor astia de tradafiri
Care sunt ingrozitor de greu de ingrijit…
Si totusi, an de an, batrana venea : mai intai cu lalele, cu liliac
Si mai apoi cu trandafiri
Luam si eu tot timpul de la ea,
Pana-ntr-o zi, cand nu stiu de ce, pentru ca nu aveam bani
Sau poate din instict
Am cumparat un singur trandafir: galben.
Era un pui de boboc, mic si meschin in micimea lui
L-am pus in apa si am asteptat, tragand cu ochiul
Sa vad ce are de gand sa faca
Pirpiriul.
Vreti sa ma credeti sau nu, a avut nerusinarea sa infloreasca
Si a facut-o cu asemenea impudoare inconstienta
Incat toata lumea se minuna de el…
Era intr-adevar cel mai frumos trandafir di lume
Cu inima ca de lumina solara si cu marginile ca de aurora.
Cred acum ca era sufletul baiatului batranei
Si ca trandafirul se cuvenea mamei lui si nu mie,
Dar asa se intampla cateodata,
Sa dai peste sufletele oamenilor fara sa vrei…
De atunci n-am mai cumparat trandafiri de la batrana
Si dupa un timp, nici n-a mai aparut
Poate am sa dau si peste sufletul ei in vreo crizantema
Pe care am s-a vad vaduva si trista
Si am sa mai stau de vorba cu ea
Intreband-o ce-i mai fac
Florile.