miercuri, 6 august 2014

Apel la solidaritate!

După cum probabil mulţi dintre voi au auzit, Popasul Fefeleaga amplasat în imediata apropiere a rezervaţiei Detunata Goală, a ars. Mai jos, redau cuvintele scrise în event-ul de pe FaceBook "Donează 1 leu pentru Vetălău":
"Vetălău, pe numele lui David Gheorghe, este strănepotul celebrei Fefeleaga din nuvela cu acelaşi nume a lui Ion Agîrbiceanu. Fost miner în Valea Jiului, părăsit de ani buni de soţie si cu o fată de crescut, omul s-a întors la Bucium şi şi-a deschis o mică afacere, în turism, la poalele Detunatelor. Din anul 2000, mii de oameni i-au trecut pragul, mii de oameni s-au bucurat de poveştile şi informaţiile sale.
Popasul Fefeleaga a ARS în 7 Iulie 2014. Cu el, au ars actele, hainele, ceva bani puşi deoparte pentru noile investiţii, s-au deteriorat ireversibil vesela, televizorul, frigiderul etc.
Dacă fiecare om care a trecut pe acolo ar dona măcar 1 leu, omul şi-ar putea reconstrui casa şi cu ea tot farmecul acelui loc.
Contul unde puteţi face donaţii în bani e deschis pe numele David Gheorghe la Banca Transilvania: RO95 BTRL 0010 1201 T569 86XX."
Popasul, e format dintr-un grajd construit cu dezertori din Primul Război Mondial şi apoi folosit de aceştia drept ascunzătoare, un fel de şopru ridicat mai recent şi “zidit” pe toate laturile cu scândură şi o casă veche, din bârne de lemn, în care vreme de 11 ani a locuit şi Sofia Danciu, “Fefeleaga” lui Ion Agârbiceanu (această casă a ars în întregime)." Grajdul adăposteşte şi acum şaua şi corfele care l-au lăsat fără piele pe spinare pe Bator, calul personajului din nuvelă. Vetălău îl numeşte “Hotel tri paie” şi vrea să-l transforme jumătate în mini-muzeu, cealaltă jumătate în spaţii de cazare cu paturi."
De ce titlul acestei postări e "Apel la solidaritate"? În urma event-ului de pe FB mulţi oameni s-au solidarizat cu tragedia acestui om trimiţând donaţii, în bani sau obiecte. Nesperat de mulţi şi din toate zonele ţării, inclusiv români plecaţi în străinătate. 
Lor, plecaţi până la pământ, le mulţumim! În numele lui şi al nostru. Dar mai e mult până departe. 
Vetălău mai are nevoie de voluntari! Noi, adică Trascău Corp, am fost la muncă într-un week-end. Şi o să mai mergem. 10 oameni, am împrăştiat pe drumul de acces piatră, am curăţat locul de bârne arse şi alte resturi rămase în urma incendiului, am curăţat de moloz şi resturi fundaţia - cea mai obositoare activitate- şi am ridicat o mică bucătarie de vară, unde turiştii pot servi de acum încolo câte o placintă buciumanească. Dar mai e mult de lucru. Am hotărât să construim casa cât mai aproape de forma ei tradiţională. În acest sens vom demola 3 case vechi, şi le vom asambla cât să rezulte o nouă şi totuşi veche casă.
De ce "Apel la solidaritate"? Sun convins că numărul celor care ar putea ajuta e mai mare, mult mai mare, dar aceşti oameni nu ştiu despre acest incendiu, despre această tragedie. De aceea vă rog să promovaţi acest articol, pentru a afla cât mai multă lume. Share, copy-paste, orice, numai să se afle! Mai e nevoie de o grămadă de materiale de construcţii: ciment, nisip, var, OSB, rigips etc, poate găsim o firmă de construcţii sau mai multe care ar putea ajuta!
Vă mulţumim foarte mult!


marți, 1 iulie 2014

We are FanFest

Ridica-ti privirea din pamant! Inca se mai poate schimba ceva in tara asta! Nimic din ce vedem la televizor nu mai e adevarat! Stirile, talkshow-rile  sunt directionate dupa bunul plac al celor care platesc pentru asta! Apar ziare care scriu orice, atata timp cat sunt platiti pentru asta!

Ridica privirea! Stinge televizorul! Asculta sangele care iti curge prin vine! 

Ridica-te! Intre 11 si 17 august, gasiti la Rosia Montana acelasi  FanFest, care a insemnat si va insemna mereu " Rezistenta prin cultura!". Aveti proiectii de filme documentare, concerte, tururi ghidate, piata taraneasca si handmade fair,  expozitii, evenimente literare, activitati pentru copii (ateliere de creație, teatru de păpuși, treasure hunt, curse cu obstacole, astronomie pentru copii, yoga pentru copii, jocuri și multe alte surprize.) etc. Pe toate  le gasiti aici !

Ridica-te! Convinge-te singur! Participa la FanFest! Doneaza pentru FanFest!




marți, 17 iunie 2014

Dor de Avram Iancu

        Apar mereu articole interesante în presă privind potenţialul turistic al Munţilor Apuseni. Diverse declaraţii ale oamenilor politici şi ale diverselor personalităţi privind posibilităţile de dezvoltare ale acestei regiuni şi cât de mult suntem ajutaţi noi, moţii, de unii şi de alţii. Atât de mult se gândesc aceşti oameni la noi, încât nici nu mai putem vorbi de atâta sughiţ. "80 de ani la lumina lumânării" scrie pe o pancartă în Poiana Gălzii şi asta vorbeşte destul de bine despre cât şi cum suntem ajutaţi.
         Asta vine în contextul (fac eu cumva o legătură) sărbătoririi de curând a 190 de ani de la naşterea eroului naţional Avram Iancu. Tot mă întreb ce înseamnă Avram Iancu pentru noi? Dacă încă mai aşteptăm să se nască un erou, să ne salveze, să îndrepte lucrurile? Ca apoi, să-l putem abandona, trăda, batjocori!? Şi între timp ce facem? Şi dacă ar fi să se nască un astfel de erou, în ce mediu al creşte el? La ce şcoală ar învăţa? Cine l-ar sfătui? Ce şanse de supravieţuire ar avea, având în vedere spitalele existente în perimetrul Munţilor Apuseni. 
         Şi nu pot să nu mă întreb de ce nu facem nimic, sau aproape nimic. Avem exemplul mişcării Salvaţi Roşia Montană. Că protestele, că opoziţia pot schimba ceva. Degeaba dăm vina pe politicieni, daca noi nu facem nimic. E la fel de drept că au vina lor, dar aşteptând nu se va schimba nimic, cel puţin, în bine. Avem cele două căi de acces principale în Munţii Apuseni: Alba Iulia- Abrud şi Turda- Campeni. Amândouă praf şi pulbere. Amândouă drumuri naţionale. Cum poţi vorbi de promovarea turismului în Munţii Apuseni, fără drumuri? Cum poţi emite comunicate sforăitoare despre moţii din Ţara de Piatră, dacă nici cu nişte drumuri decente nu poţi să-i ajuţi?
De ce nu ne ridicăm, de ce nu organizăm proteste? De ce nu blocăm drumurile, de ce nu facem petiţii, de ce nu strângem semnături? Noul Avram Iancu, când şi dacă va apărea, nu va face asta pentru noi. Doar dacă îl găsim pe Avram Iancu cel adevărat, din sângele şi sufletul nostru!!!

 Sursa foto aici.

joi, 12 iunie 2014

C-aşa-i în tenis... în România

Motto: "Milă că suntem români".

În anul de referinţă 2008 Simona Halep câştiga titlul la Roland Garros, competiţia destinată juniorilor. Presa era în campanie electorală sau făcea bani de pe un investitor privat, gen RMGC (îmi cer scuze pentru cuvântul investitor, a se citi "Dricul Apusenilor"). Nici un articol, nimic. Linişte şi foarte linişte. Anul de referinţă 2014. Simona Halep ajunge în finala de la Roland Garros, susţinută de numeroşi români, de data aceasta la senioare. Politica însă s-a dezvoltat din anul 2008. Nu a mai rămas nimic sfânt, nimic care să nu poată fi comentat, bălăcărit, murdărit. Televiziunile (singura legătură cu ceea ce înseamnă o televiziune e că programele sunt difuzate la televizor), controlate politic în totalitate, s-au întrecut care pe care pentru a face audienţă. Pe jenantul Antena 3, măgarul de Gâdea striga : "Simona Halep umilită de fani băsişti". Pe I-Realitatea, Rareş Bogdan aproape plângea de emoţia momentului. Sunt sigur că toate televiziunile (emitentele de unde pe televizoare) au făcut la fel, dar nu am mai avut ficat să mă uit şi la restul. Zeci de articole, mii de comentari, Gabi Szabo (ce cauţi fato acolo?) era toată udă aşteptând-o pe Simona la avion, zeci de diplome, oameni politici înghesuiţi să bage un selfie (în româneşte poze de tip YOCU- adică "yo cu" cine o fi) cu tânăra noastră vedetă etc.
În acelaşi timp, junioarele noastre câştigau Roland Garros-ul. Câte ştiri aţi auzit? Sau Florin Mergea a ajuns în semifinale, la acelaşi turneu de Mare Şlem, în proba de dublu. Au bubuit canalele de ştiri, nu ?
Săraca Simona. Ce o fi în sufletul ei.
De ce nu se ridică Năstase sau Ţiriac să întrebe politicienii ce au făcut pentru sportul românesc, începând cu juniorii evident, să întrebe apoi presa cum a atacat politicienii atunci când aceştia nu au făcut ce trebuia? Sute de mii de români talentaţi aşteaptă o şansă. Câţiva dintre ei, după ani de sacrificiu şi resurse alocate, reuşesc. 

De ce nu ne ridicăm noi, fiecare în parte? A, am uitat. Suntem români, putem suporta multe!
Sursa foto aici.