Astăzi este ziua mea

Cine nu îşi mai aminteşte cum ne sărbătoarea zilele de naştere când eram mici! Cu colegii de la şcoală, de la bloc, cadouri şi neapărat tort. Bine, în prezent cadourile au picat din start din cauza lui Philip care comentează de fiecare dată când aude cuvintele: ce să-i luăm la x sau la y de ziua lui. Cu plăcere îmi aduc aminte cum îmi şiroia sângele pe faţă la o zi de-a mea de naştere, când jucând baba-oarba, am sărit să-i prind pe ceilalţi copii, care în imaginaţia mea erau pe pat. Şi nu erau, aşă că ruginita cheie de la bibliotecă mi-a lăsat amintire peste timp 12 copci. Ce vremuri! E , când am mai crescut aveam pretenţii de un loc de chefuit, de exemplu "La Căsuţă" demolată în prezent, renumită pentru vinul fiert şi înregistrările folk. Tot la o zi de naştere de-a mea l-am cunoscut şi pe finuţul Victor, ocupat să-mi spargă cheful. Seara mârâiam unul la altul şi dimineaţa, cu casetofonul legat de o grindă, înregistram "E în gară un tren care pleacă...." Ce vremuri! Apoi, la facultă, cu muzică rock, blues , cu pateuri şi saleuri, cu rom şi vodcă, cu fete frumoase şi prieteni veniţi din Zlatna sau aiurea dormind pe mese, câteodată chiar pe platourile cu pateu. Ce vremuri! Apoi, în fiecare an câte o zi de naştere sărbătorită în natură, în Feneşasa, Plai sau aiurea. Aici trebuie să remarc porcii la rotisor, berea şi atmosfera. Ce vremuri dom'ne! E fraţilor,în prezent nu se mai face aşa. Suntem în secolul vitezei (sau l-am depăşit??), cuvântul stres e pe buzele tuturor, ar trebui să ne clonăm să putem să ne facem toate sarcinile, când criza ne face mai maturi bla, bla, bla. Ei bine, în România, pe timp de criză se face altfel: ocupat fiind cu viaţa sub dominaţie Bociană, se merge la o crâşmă, nu chiar oarecare, şi se lasă cont acolo. Cont separat pentru prieteni, naşi, fini etc. Să beie gura lor de ziua mea, până vorbeşte singuri. Aţi sesizat nuanţa!Ce bine era când eram copii!!!!

Apropo, La Mulţi Ani Fred!