duminică, 3 ianuarie 2010

Rima strică poezia

Înainte vreme, nu puteam scrie poezii fără să rimeze. Deşi pe atunci stăteam mai bine cu "ortografia limbii române" precum şi multă "română" şi ştiam că există şi alt tip de poezie, mă blocam în încercarea ca "tine" să bată cu "mine" etc. Ei bine, m-am deblocat şi înainte ca cineva să poată spune stop joc, am scris următoarele. Bucurie, cum zice un preot de la noi.

Cheia ,comuna Râmeţ, 30.12.2009

Eu sunt

Eu sunt imaginea ta
Reflectată în oglindă.
Sunt surâsul tău,
Multiplicat.
Sunt lacrima ta
Transformată-n şuvoaie,
Sunt plânsetul tău
Rece.
Aş putea să simt
Chiar tristeţea ta,
Dar prefer să-ţi adun
Suferinţa.
Printre toate mişcările, emoţiile tale
Pe care le preiau.
Am învăţat un singur lucru.
Fără tine, eu
Nu exist!

Dor?

Nu îmi place cuvântul Dor
Şi m-ai ales urăsc sentimentul.
Şi prin urmare,
Nu îmi permit să mă leg
De oameni, locuri, întâmplări.
Şi ca să fiu consecvent,
Urăsc şi aceste versuri.
Adio.

Legătură

Pe  lângă efectul relaxant
Zăpada
Are şi calitatea de a astupa gropile.
Fapt pentru care e foarte apreciată.
Şi de asemenea urâtă de unii
Care fără să o înţeleagă,
O diluează cu sare.

Eu, însă, apreciez mult mai mult
Înaintaşii ei.
Fulgii cei albi şi mari.
Care au menirea,
Să acopere
Distanţa dintre noi.

Inevitabil (varianta netrasă de păr) -pentru Zoli

Am început oficial
Să ucid.
La început prietenii tăi.
Apoi, pe ai mei.
Am continuat cu amintirile tale.
Le-am aruncat evident şi pe ale mele.
Şi de ce să visezi?
Mă ai pe mine şi universul meu magic.
Şi de ce să mai speri?
Speranţa e interzisă la mine-n cartier.
Şi pentru că accepţi toate nebuniile mele
Am să te ucid, inevitabil, şi pe tine.

6 comentarii:

  1. Ai putea sa pui aceste versuri pe portativ. Abia astept lansarea unui nou album Plus Noi semnat de data aceasta in cea mai mare parte "Axante"

    Foarte faine versurile !

    LA MULTI ANI !!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Te reorientezi, huh?
    Suna bine!
    La multi ani! plus noi realizari si bucurii in 2010. :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce n-am fost

    Sunt strigatul mut
    Al fiarelor neînfierate,
    Sunt fulgul de piatră
    Din ochii mei,
    Sunt obiectul dorinţelor carnale,
    Sunt aerul livid şi mort
    Din respiraţia Ta.

    Sunt lacrima uscată
    Din ochiul Tău.

    Sunt ce am fost
    Şi voi fi ce sunt,
    Pământul sterp
    Din călcâiul Tău.

    Sunt praful de stele
    Din ochii Tăi trecuţi şi morţi.

    Am fost ce am fost
    Şi voi fi ce nu sunt.

    Sunt doar eu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă asta e un efect la cele scrise de mine, mă bucur că am scris ce am scris. Pentru că ieşirea din amorţeală se face cu riscuri, dar trebuie făcută. Şi deşi îmi imaginez "ce n-am fost", ştiu " ce nu sunt! Cu mulţumiri,

    RăspundețiȘtergere
  5. Totul sau nimic

    Nu existam fără speranță,
    Dar te credeam!

    În inima pietrii de jale,
    Şi-n valea Fericirii din trecut.
    Găsit-am calea spre lumină
    Prin tine,
    Şi te-am crezut!

    Din ochii ce-mi dădeau putere
    Văzut-am tăcerea obișnuinței,
    Şi n-am crezut!

    Semnat: N.V., la fel ca prima.

    RăspundețiȘtergere
  6. imi plac poeziile astea fara rima... adica, nu le stiu alea cu rima ale tale... da` astea care nu iti impun anumite rigori, par in general mai naturale...intrebari: "Eu sunt" e de inceput(de...) si "Inevitabil" de inceput de sfarsit(de...)? ... daca imbraci inevitabilul intr-un strai artisitc il poti transforma in evitabil ? sau doar un punct la care constientizezi anumite treburi fara sa poti schimba ceva ?

    RăspundețiȘtergere

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...