„Se spune că timpul trece. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. „
Garabet Ibraileanu
Am alergat mereu în timp şi mai mereu am fost alergat de el. Am dormit pe furate, am mâncat la volan în timp ce conduceam, am raspuns la ambele telefoane în acelaşi timp.
Am alergat cu el, şi din noi doi, doar pentru el timpul nu contează. Şi apoi, ca în sah, am facut singura mutare la care el nu se aştepta.
M-am oprit. Şi am sa citez de pe un blog pe care am ajuns zilele astea:
„Să ne oprim pentru prieteni, pentru zâmbete, pentru gesturi, pentru şoapte, pentru îmbrăţişări, pentru a tremura în răcoarea serii sau pentru a mai simţi un timp mângâierea razelor pe obraz...pentru o strângere de mână, pentru vorbe, pentru a ne certa şi apoi a ne împăca, pentru a învăţa şi a uita ce am învăţat, pentru a transforma un lucru banal în ceva extraordinar...pentru a ne îndrăgosti sau pentru a pune patimile noastre într-un lucru mărunt, dar pe care îl iubim atât...
Să ne oprim pentru ceea ce ar putea părea prea firesc: să trăim într-adevăr...”
Nu sunt cuvintele mele, dar cred că mă reprezintă….. Mulţumesc Adinnutza, oricine ai fi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...