marți, 16 noiembrie 2010

Fiecare minune ţine 25 de minute!

Eram foarte agitat...Şi aveam o teamă ancestrală că tocmai acum când era mai important, o să greşim. O teamă care îmi producea dureri de stomac şi multă transpiraţie în palme. Respir greu şi mă uit la ceilalţi, adunaţi în spatele scenei. Padre agitat,cu chitara în mână, Sebi palid şi tăcut, cu un uşor chef de mişto, Victor şi mai palid, negru şi palid. Respir greu, parcă am mai spus, însă respir din ce în ce mai greu. Verific din ce în ce mai des dacă apa e lângă mine. Iau un extraveral, sper să mă liniştească. Apare Neluţu, mai cu o glumă, mai cu o critică pentru cei care evoluau, încep să mă simt în largul meu. Şi ceilalţi zâmbesc. Apare Vali cu un buchet de flori, înseamnă că ceilalţi "Noi" mai au un pic şi termină. Dar nu, continuă, nu mai am răbdare. Acum vreau să intru, să se termine odată, la bal sau la spital. Aplauze, fără bis, şi intrăm, ne orbesc luminile, nu vedem pe nimeni în sală, lipseşte un scaun, sunt atent să nu mă împiedic sau să mă pun pe lângă scaun. Stăm. Parcă e linişte, prea linişte. Vorbesc, se simt emoţiile; mă gândesc la ce suntem noi, la ce suntem noi faţă de ceilalţi. Vorbesc de munţi, de prieteni. Linişte şi apoi  brusc, din locul de unde vin toate aplauzele, aplauze. Pentru noi, mă întreb? Vorbeşte Padre, încet, ca  o poveste. Îmi e frică că nu o să spună poezia aşa cum ne-am înţeles, face un acord şi apoi începe: "Nici o mie de brazi............................... După aplauze am ştiut că sunt ai noştrii. Erau cei pe care îi aşteptaserăm atât. Un public de folk. Începe "Toamna" în ritm de reggae, mă uit la Sebi, sunt mândru, mă rog să nu greşească Padre, pe Victor nu îl văd de Padre. Mai apuc să trag cu coada ochiului la un fotograf şi gata piesa. Gata? şi iar aplauze? Pentru noi?  Începe "Evocare", zic de Nichita, de versuri....Padre nu greşeşte începutul. Am simţit că de acum încolo, totul va fi perfect ; zâmbesc, în timp ce ei încep..."Ea era frumoasă"....Câte gânduri îmi trec prin cap.........dar trebuie să cânt............"ca umbra unei idei" ...bubuie sala. Am impresia că oamenii ăştia, în marea lor majoritate necunoscuţi, nu respiră. Gata, am terminat, urmează aplauze, lungi de tot, parcă nu se mai termină. Continuăm cu "Monologul," "Stihirile" apoi înainte de "Balada aiurea", Stupid ballad cum am prezentat-o, Padre zice poezia, "îşi recită certitudinea".......-"părerea mea că-ntre păreri, o certitudine eşti tu". Aplauze, chiar ropote de aplauze. E o poezie ce Doamne, da ,e una fantastică, însă e o poezie. Vă place? Sunt deja înnebunit. Încep "Rebelii", ceva e în neregulă, Padre a uitat capodastrul mai sus, urcăm şi noi mai sus, ce să facem. Apoi, anunţ pamfletele, în locul lui Padre care nu ştiu ce tot verifica la chitară. Ele trebuie tratate ca atare.....................şi începem, linişte până la "bă, n-ai o ţigară", apoi căldura sălii năvăleşte în inima noastră. "Ne iubim la margine de mahala", cântau toţi...............atâtea aplauze. Dacă ştiam, cântam asta la început, zic eu....ştiam noi ce ştiam. Cântam numai asta, zice Padre. Toţi râd, e bine, sunt de ai noştrii.
Încearcă să ne oprească şi noi mai avem 3 piese. Cum să ne opriţi acum? Sunteţi nebuni?  Nu cântasem "De Amor" şi "Am iubit". Fac semn în culise 2 şi gata şi fără să aştept răspuns anunţ: Urmează acum o piesă, care sigur va fi cunoscută sub alt nume. Şi începem: din nou linişte. Însă când spunem "Amor a la mexicana", sala vuieşte, e un taifun care ne urcă sus pe valuri de zeci de metrii..............Terminăm sus pe val şi anunţ că mai avem dreptul la o piesă. Şi le spun ceea ce vroiam să le spun de mult.........Vă iubesc. Cum să nu-i iubeşti?
Începe piesa, lumea aplaudă pe ritmul melodiei, la sfârşit sunt atent ca Padre să nu termine piesa şi încep ca în The Blues Brothers, domnelor şi domnilor au cântat în seara aceasta pentru d-voastră........în grabă îl botez pe Sebi. Nu mai ştiu decât că eram undeva afară de pe scenă ,tremurând...... Dar aplauzele nu se opresc, cineva vroia să vorbească în microfon, dar nu se auzea nimic.....Repede, cică e bis..Padre intră şi uită chitara. O iau eu....Iar lipseşte un scaun. Ne înţelegem scurt: Noapte albastră. Şi Padre, liniştit şi superior ca un rege , anunţă: Şi acum, o melodie care explică cum am ajuns noi aici.....What? Înţeleg însă...., era planul iniţial "Într-o dimineaţă, m-o trezit bătrânu', hai să merem la Câmpeni."..............publicul aude Câmpeni, e în extaz...........terminăm în trombă..................ieşim, suntem felicitaţi.........nu aud nimic decât aplauze în urechi.............mă uit la feţele lor...Sebi, Padre, Victor, Nelu, Răducu....................un vis.
Aşa am simţit eu cele 20-25 de minute petrecute acolo. Şi multe altele pe care nu le mai ţin minte şi câteva pe care nu vreau să vi le spun.
Însă pentru voi cei care aţi fost acolo, pentru voi cei care aţi fi vrut să fiţi acolo: MULŢUMESC!




poze de Diana Câmpean!



22 comentarii:

  1. Extraordinar ”punct de vedere” al scenei. Pot sa spun (sper sa nu fie accident) ca e o interpretare si din punct de vedere vizual.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ati fost extraordinari!!! Venisem pentru o seara de folk, dar, de ce sa nu recunosc, venisem de fapt pentru Ducu Bertzi. Asteptam sa cinte toata lumea pina la el, doar ca ati aparut voi, "PLUS NOI", si atunci as fi vrut intr-adevar sa nu mai plecati de pe scena. Sunteti grozavi si sunt mindra ca suntem din acelasi judet. V-am cautat simbata pe internet si am reascultat piesele voastre. Unde pot gasi Cd-uri vu voi? Felicitari inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  3. Axante, confirm... Cam asa au stat lucrurile... Dragut de tot articolul tau, povestea ta sau ce o fi... M-am amuzat copios... Si mi-am reamintit chestii pe care le uitasem de emotie, pentru ca mie nu mi-ai dat, zgarcitule, un extraveral!

    @Jette Mg, intra pe blogul nostru si suna-l pe Raducu, iti va da el cd...

    Cu drag,
    Padre

    PS.: Mi-e drag de tine, ba! Zau asa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc! I-am scris un email, ca sa nu-l deranjez cu telefonul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Genial scris...superb!
    Mi-au transpirat si mie palmele citind si parca am fos si eu acolo...in locul vostru :D
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Despre ce emotii vorbesti? Emotii au avut concurentii... Voi parca nu erati la recital ci intre prieteni, in jurul focului de tabara. Firesti, degajati, pusi pe glume si pe ... poezie si cantec. A iesit extraordinar recitalul vostru. Chiar si fazele cu scaunul lipsa (de 2 ori) si inratul la bis fara chitara, au facut parte din show. Parca eram la un ... cultural, in niste chei... Dar cel mai tare a fost Vali Serban, cand a zis: ”... muzica lor, tare ca o stanca” .... nu stiu la ce s-a referit ca mie mi s-a parut ca piesele au degajat multa sensibilitate. Cand vezi 4 baieti ”de prin muntii judetului Alba” pe scena, te surprinde putin sa inceapa cu ”Nici o mie de brazi...”, sa ajunga la Nichita, la ”certitudinea” lui Padre sau la atatea versuri frumoase. ... a incercat si MIrcea Rusu ceva asemanator dupa, si aproape a reusit sa ajunga la nivelul vostru... :) Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Pur si simplu superb....Felicitari!
    Pacat ca nu am putut fi acolo. Asa a fost sa fie...:((

    RăspundețiȘtergere
  8. Te intrebai mai jos ce scrii cand esti fericit. Mai ai nevoie de raspuns sau l-ai dat in randurile minunii de 25 de minute?
    Iar daca reusesti sa-ti transpui frumos fericirea pe foaie si o mai fac si altii care va apreciaza, de ce sa te-ngrijorezi ca-n continuare nu veti fi mai buni?

    P.S. - si poate-si recita padre certitudinea (nu pun ghilimele, ca-mi apartine sintagma :) ) si pe album. Si altele faine cu rima, ori ba.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru ca, atunci cand simti ca totul merge bine, cel mai firesc e sa iti fie teama sa nu pierzi lucrul asta. Am sa vb cu Padre de poezii pe album. Mi se pare o idee geniala.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt fericita ca am CD-ul pe care l-ati scos :D
    E grozav! Felicitari! Si Felicitari lui Padre pentru versurile profunde!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ca un secret: gasesti poezii de ale lui pe www.poezii.biz, pseudonim Mnemonik.

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Jette Mg: ai reusit, sa inteleg... Ma bucur, fiindca asa vei reusi sa intelegi mai bine "parcursul" nostru artistic cand va aparea si cel de al doilea album... Acum ai relatii, iti va fi usor sa-l gasesti si pe acela :))

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Matagau: comentariu... anihilator! :)) Multam!

    @ mihaiko: observatii de "mare finete" (am ras si noi una buna cand ne-am amintit incet-incet toate "pataniile") si cuvinte incurajatoare pentru care iti multumim... Observ cu o oarecare doza de surprindere ca aceasta joaca cu versuri si cantece este pe placul multora, desi eu am avut uneori indoieli, iar comentariul tau nu face decat sa ne incurajeze sa continuam pe linia asta... Nu pot, totusi, sa nu recunosc ca Mircea Rusu a avut un moment chiar reusit (aici RASPICAT spre surprinderea mea!), ca duetul cu A. Ungureanu a fost chiar fain si, sa nu uitam!, recitand, a scos la un moment dat geniala "fractura de suflet"...

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Dee: "Oficialo", "mai taci!" !!! (era nevoie de ghilimele din diverse motive pe care le cunosti! :)))

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumesc de pont Axante!
    Da, Padre, am reusit! Astept urmatorul album. Ii spuneam si lui Radu ca am fost foarte inspirata de muzica voastra aseara, am reusit sa desenez 2 tablouri, dintr-o comanda pe care o amin de vreo 2 luni.

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Jette Mg: no, no, asta e buna! Tre' sa ne tragem niscaiva portrete pe cand ii depasim pe Beatles la vanzari :)) Exerseaza! :)))

    RăspundețiȘtergere
  17. Padre, doar sa ma anuntati, ca rezolvam :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Foarte faina ideea cu pozatul ecranului mare. Ne face "mari":)). Din pozele de la festival, nimeni nu a abordat asa subiectul. Felicitari.Asa lauda si Nanshu, membru FIAP.

    RăspundețiȘtergere
  19. Felicitarile astea-s pt mine?
    Secretul meu e ca n-am obiectiv smecher sa va iau doar mutrele in chip si am profitat de ce ofera ecranul. :))

    RăspundețiȘtergere
  20. foarte fain!!!! sa nu uitati, ca fiecare act are macar un bis; e timpul!

    RăspundețiȘtergere

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...