Despre suflet
(cu gândul la festivalul Ziua de Mâine, ediţia 2010)
Mi-am revăzut sufletul.
Nu mai era acelaşi.
Tras la faţă,
obosit, îngândurat,
pe scurt,
fără chef.
Cică am uitat de el,
l-am îngropat în gânduri
şi în cărnuri,
l-am tratat de sus.
Cică ce aş fi eu
fără el?
Cică expresia corectă
ar fi fost
ferice de cei săraci
cu sufletul.
M-aş împăca cu el
dar,
vezi bine,
nu toate visele
se împlinesc.
Imi pare bine ca l-ai revazut, eu l-am pierdut in iluzii.
RăspundețiȘtergere