După 11 ani

Când am plecat la drum, în 2001, am început de la ideea de prietenie. Nimic nu conta mai mult decât asta. Şi apoi,  de la dorinţa de a merge pe munte şi de a ajuta oraşul Zlatna, de a ne implica activ în problemele ecologice din zonă.

Normal ca ne-am îndreptat către turismul montan şi protecţia mediului.
Treptat, ne-am dorit mai mult. Nu am vrut doar să mergem pe munte, am vrut să protejam anumite zone, zone care merită a fi păstrate asa cum sunt sau cu minore intervenţii umane. Nu am vrut numai să mergem prin peşteri, ci şi să învăţăm despre ele, să le explorăm, să le protejăm în acelaşi timp .N-am vrut numai marcaje ci o dezvoltare turistică. Am vopsit, am participat la realizarea de hărţi, am studiat.

Nu am cucerit vârfuri, ci am cunoscut beţia înălţimilor şi gustul fericirii între prieteni. Am cucerit munţii din noi.
Am fost entuziaşti şi lumea de lângă noi a observat asta. Au venit alături de noi oameni de valoare, prieteni, mâini harnice şi umeri pe care am putut plânge. Am pus cărămizi şi am încercat să schimbăm mentalităţi. Am dus generaţiile viitoare pe munte, am plantat copaci, am curăţat râuri, am realizat filme,am scris cărţi, am râs şi suferit împreună. Ne-am certat şi ne-am contrazis, însă nu am fost cu adevărat supăraţi unul pe celălalt, ci pe ceea ce am fi vrut să facem şi nu am reuşit. Am clădit.
Am suferit când nu am comunicat destul. Am comunicat apoi mai mult. Am încercat, împreună, să fim mai buni.
Am fost şi suntem legaţi. Am fost şi suntem un Corp al Munţilor Trascău şi dincolo de ei.

Dar oamenii se schimbă. Vremurile se schimbă. Comunicăm prea mult şi facem prea  puţin. În interiorul problemei  am rămas o mână de oameni. Cei care creează, nu cei care reacţionează. Toţi sunt importanţi. Dar nu la fel. Oamenii, deci şi noi, au priorităţi. Au o viaţă pe care o trăiesc aşa cum vor. Respect pentru asta.

Însă, acum, este vorba despre noi. Despre ce vrem şi cum vrem să mergem înainte.

Eu, unul dintre cei din interiorul problemei, vreau să fiu respectat pentru ceea ce fac. Vreau să fiu întrebat, înainte de a fi criticat. Vreau să ne spunem în faţă ce avem de zis. Vreau să renunţăm la ceea ce  nu putem face. Vreau ca lumea să aibă încredere. Sau dacă nu, să pună ei însuşi mâna. Să se implice.  Nu cred că cer prea mult.Vreau să recunoaştem cine suntem şi cine am devenit. Poate timpul meu s-a dus. Poate e timpul pentru altcineva. Aş fi atât de fericit ca , într-o dimineaţă, cineva să spună.."Aş vrea eu să încerc. Nu mă ajuţi?"

Vreau să fim prieteni din nou.  Dacă mai vreţi , dacă mă mai vreţi, sunt aici. Pe Facebook, pe blog, pe site, la sediu, la Săruni, am telefon şi din când în când mai beau câte o bere.