De unde sare iepurele...istoric

Dacă cauţi, nu se poate să nu găseşti. Zilele trecute vorbeam de Repertoriul Arheologic din zona Zlatna, menţionam acolo bogăţia de materiale găsite pe teritoriul oraşului, precum şi convingerea că multe vestigii sunt încă nedescoperite. Vorbeam şi de "Colţul lui Blaj", sit arheologic, de pe Valea Poienii. Dar nu am sperat că urmele de locuire pot fi găsite şi mult mai sus în munte. Se ştie de drumul roman ce cobora din Vâlcoi , pe culmea dealului, în partea dreaptă a Văii Morilor, în sensul de curgere al apei. Se bănuieşte că un astfel de drum, de transport al aurului, pleca din Vâlcoi şi urca pe Dealul Onului, Bigla, şi continua cu Părăginoasa şi Dâmbău, adică pe partea stângă a Văii Morilor, în sensul de curgere al apei..

Ei bine, un zlătnean a descoperit, la nici 10 minute de Vârful Dâmbău şi Refugiul Săruni, un vârf de suliţă din fier, prevăzut cu gaură la partea inferioară, pentru "înmănuşare". Dacă vine primăvara, sunt curios dacă în acel loc se mai găsesc câte ceva obiecte sau vârful de suliţă a fost un caz singular. Eu cred că dacă cauţi, găseşti.

Google Translate rulzzzzzz

De câteva zile încerc să dezvolt un blog Turism Zlatna. O versiune simplistă, aşa cum permite blogspot.ro. Am găsit printre gadget-uri, Google Translate, unde oricine poate selecta limba, iar textele din postări vor apărea în limba respectivă. Bineînţeles, traducerea mai lasă de dorit, însă ce să faci, asta avem, cu asta lucrăm.

Arătam unor prieteni blogul şi cum se poate face traducerea, pe o postare nouă cu Podul Natural de pe Valea Naibii.

Textul în română sună cam aşa:

"Puţină lume ştie că pe Valea Naibii avem un fenomen carstic, un pod natural, unicat în ţară datorită componenţei rocilor care îl alcătuiesc."

Iar în engleză, după cum probabil aţi anticipat: 

"Few people know that we have a fucking Valley karst phenomenon, a natural bridge, unique in the country because..."

Cool, nu?

Iubitei indestructibile

Cu voia prietenului meu Teo. Şi cu mulţumiri.

 "Cum ucizi o femeie pe care o iubești? O spânzuri, îi iei gâtul, îi scoți ochii? O iubită care e prinsă adânc în tine, care e rădăcina voinței tale de a trăi? Lucruri banale depind de ea: spălatul pe dinți, cafeaua, mersul la serviciu, privitul în oglindă. Bine, astea poți să le fentezi. Dar diminețile în care te trezești îmbibat de mirosul ei, și ea e în tine?
Dacă o femeie a ajuns rațiunea ta de a fi, și apoi pleacă, trebuie să o ucizi. Să cauterizezi tot. Dar cum supraviețuiești dacă ți-a pătruns toate fibrele?
Se ia o iubită. Se injectează ca heroina. Se trăiește până la extaz, apoi până la demență, apoi până la sevraj. Apoi te legi de calorifer, te dai cu capul de parchet și îți sinucizi amintirile, una câte una. Când termini și nu mai e nimic, ți-ai omorât iubita, și pe tine odată cu ea. Iei cadavrul, îl ridici în picioare, îl faci să umble și să zâmbească. Apoi faci cunoștință cu tine. Ești un om nou, gol, o foaie albă de hârtie. După care iei un pix, scrii frenetic și trimiți o scrisoare către cel care ai fi putut fi. Afirmându-ți inexistența. La sfârșit, vezi că ai făcut un cerc dublu pe o bandă Moebius. Ești în același punct, plus o ucidere. O iubești, deși ea a dispărut cu mult înainte de ultimul sărut." 

(Iubitei indestructibile) * Epistole către o sută de iubite *

Mai multe epistole aici.

Repertoriu arheologic Zlatna

redat parţial, ca să ne facem o părere asupra bogăţiei de artefacte de pe teritoriul oraşului.

1. Din puncte neprecizate de pe teritoriul localităţii provin: a) o ceaşcă neolitică b) un celt de bronz de la sfârşitul epocii bronzului (Mz. Sibiu) c) un celt de bronz de tip transilvănean (Mz. Alba Iulia) …..e) un topor din cupru de tip Pătulele

2. Colţul lui Blaj –o aşezare aparţinând culturii Coţofeni III, peste care se suprapune un nivel Schneckenberg. Materialul recuperat constă în fragmente ceramice, unelte din os şi o figurină zoomorfă. 

3. Pe Măgura Dudaşului cu ocazia construirii coşului de evacuare a gazelor, a fost parţial distrusă o aşezare de la începutul epocii bronzului. Săpături de salvare au dus la recuperarea unui bogat material ceramic. (Mz. Alba Iulia) 

4.La locul numit „Făguleţ”, situat la sud de fosta Uzină, s-a descoperit în 1958 un depozit de la sfârşitul epocii bronzului, încadrat de unii cercetători în categoria Cincu-Suseni. Depozitul conţine 5 celturi, 2 fragmente de celturi, un ciocan de cupru, un fragment de sabie, 4 fragmente de seceri, 2 vârfuri de lance, fragmente de fibule de tip „pasmanterie”. (Muz. Alba Iulia). 

5.Pe muntele „Jidovul” au fost semnalate urmele unei cetăţi dacice. Pe locul indicat nu există însă nici o fortificaţie 

6.Ruinele oraşului daco-roman Ampelum semnalate încă din sec. XVI, au fost indicate la E de Zlatna, pe o distanţă de câţiva kilometrii, de la uzină până la poalele dealului Jidovu şi satul Pătrângeni; chiar în interiorul acestui sat s-au găsit inscripţii şi sarcofage; există de fapt o singură localitate romană mai întinsă, nu două aşezări distincte. Numeroase ziduri şi substructuri de clădiri au fost remarcate pe o întindere mare de teren, încă din sec. XVIII ( la 1717 se vedeau ziduri înalte). De aici provine majoritatea materialului arheologic din epoca romană, material care este foarte abundent şi variat; piese arhitectonice şi materiale de zidărie, monumente sculpturale, cărămizi, multe monumente epigrafice, vase de sticlă, bronz, tuburi de apeduct, obiecte de uz casnic, de podoabă, monede.

7.  În perioada 1970-1990 colecţionarul I.T. Lipovan a salvat numeroase şi variate materiale de epocă romană (monumente epigrafice şi sculpturale, ceramică, opaiţe şi statuete.monede), toate provenind din diverse puncte ale localităţii antice Ampelum. 

8.De pe raza localităţii se mai semnalează trei monede imperiale romane: Traian (103-111, sestertius), Marcus Aurelius (161-180, denar) ,Philippus I (sestertius).

O nouă boală- arheologia

Cum să nu te îmbolnăveşti când vezi în judeţ atâtea descoperiri arheologice şi la Zlatna nimic? E drept că dacă nu se sapă, nici nu ai şanse să găseşti ceva. Mă întreb, prin toate şantierele din Zlatna, cele de ecologizare sau cel de regularizare a albiei văilor ( de exemplu Valea Rudelor), nu s-a găsit nimic, nimic? Domnul I.T. Lipovan, a făcut numeroase descoperiri, inclusiv în Valea Rudelor, fiind cel mai pasionat "arheolog" pe care la avut Zlatna. (acum mă documentez).

Mă tot gândesc cum aş putea face să conving pe cei în cauză să deschidă un şantier arheologic în zonă, mai ales că "în timpul lui Septimius Severus, Ampelum a devenit un oraș în toată puterea cuvântului, foarte activ din punct de vedere edilitar. Nu se știe dacă a devenit și municipium pentru că inscripțiile descoperite până în prezent îl menționează numai ca ordo Ampelensium.". Sursa Wikipedia.

Şi ăsta e doar un lucru pe care nu îl ştim. Şi câte secrete mai sunt îngropate în pământ.

Tot de pe Wikipedia am aflat: "Așezarea romană cu statut urban a fost aproape integral distrusă după 1985, o dată cu construirea combinatului de metale neferoase.  Teritoriul pe care se afla Ampelum a fost excavat, înainte de a veni comisia Consiliului Culturii și Educației Socialiste să investigheze cererea de a se schimba amplasamentul unei uzine chimice, la Zlatna, pentru a nu se distruge, necercetat, un oraș roman." O fi oare adevărat? Toată suprafaţa aşezării romane se află acum sub ruinele Ampelum S.A.? S-a excavat totul?

Sincer, mă îndoiesc! Vestigii trebuie să mai fie, inclusiv cele a drumului roman Alba Iulia -Zlatna.

Cum putem afla mai multe? Unde putem întreba? Cine mă ajută?

Ce am scris în 2012

Mai jos sunt link-uri către postările din 2012, cele mai citite din fiecare lună. Am scris, în total, 103 postări. Enjoy !

Decembrie: Dă-ne Doamne minte!
Noiembrie: Referendum -9 Decembrie!
Octombrie: Lansare volum de poezii...
Septembrie: Ani de liceu- amintiri şi tradiţie!
August: Mâncavaş reclamele "pisălogice"!
Iulie: Adio deci, pe curând!
Iunie: Cântec trist -versiune pentru melancolici!
Mai: Trecerea de pietoni!
Aprilie:  Vis de vinil şi Ştiu!
Martie: Ce-mi doresc eu mie...de la Zlatna!
Februarie: Ce are Zlatna în plus faţă de alte oraşe!
Ianuarie: După 11 ani!

Fericirea e-un lucru mărunt

Fericirea e-n lucru mărunt. Şoc. Marile televiziune vor arăta mâine la ştirile de la ora 5 cum că un nebun, probabil neadaptat social, a îndrăznit să spună că fericirea e un lucru mărunt. Un beţiv, cu care mă întâlnesc zilnic, striga din toţi "rărunchii: " Am de toate , dar nu am fericirea!". Ieri a plecat acasă cu a bagaboandă, iar la plecare mărturisea: "Sunt cel mai fericit bărbat de pe lume!". Să înţeleg că fericirea e o femeie uşoară? Sau fericirea e după cum ne duce capul? Dacă ne simţim extraordinar de bine, suntem fericiţi? 

Părerea mea e că fericirea Nu există! Sau nu aşa cum crede lumea! Majoritatea confundă fericirea cu nişte sentimente, aparent inexplicabile, cu vârfuri de trăiri, cu "fluturi" în stomac, cu sentimentul de.... da aici e problema... cu sentimentul de împlinire. Cine poate spune că, trăgând linie, o viaţă au fost fericiţi? Sunt însă câţiva (fericiţii :)), care pot spune că sunt împliniţi. Că sunt împăcaţi cu ei, că trăiesc simplu, cu bucurii la fel de simple, care au realizat că viaţa e şi în sus şi în jos şi mai presus de toate, au învăţat să vadă partea plină a paharului. Oare unii confundă fericirea cu împlinirea? Oare să fi fericit, înseamnă să fi mulţumit? 

Întrebarea cea mai grea e însă: facem faţă fericirii? Dacă nu ştim să plângem, vom învăţa vreodată să zâmbim? Dacă nu am simţit durerea, cum vom ştii să simţim binele? Dacă nu am fost trădaţi, cum vom ştii să apreciem loialitatea? Prietenia? Dacă nu am gustat din noroi, cum vom putea zâmbi soarelui şi dimineţii ce va veni?

Oare putem suporta fericirea? Oare a trăi la această imensă intensitate, nu ne va distruge? Nu vom fi deprimaţi de temerile că nu vom putea duce acest munte al lui Atlas în spate prea mult timp? Oare nu vom alege, mereu, mereu, o siguranţă aparentă  şi nu vom lăsa niciodată această "pasăre" din mână pentru un vis, presupus temporar, numit fericire?

Ne dorim cu adevărat fericire sau doar ne place să alergăm mereu către această himeră, să urcăm titanic muntele cu bolovanul în spate, ca şi legendarul Sisif, fără a fi însă obligaţi de nimeni, ca în vârf să-l aruncăm şi să începem din nou această cumplită muncă?

Ţapinarii răspund sec:

"Fericirea-i un lucru marunt

E o aripa care vibreaza

Fericirea-i un lucru mic

Un pitic, ce danseaza."

Fericirea e .........credeaţi că am răspunsul? Eu doar pun întrebări. În Cutia Pandorei, la sfârşit, nu a rămas fericirea, ci speranţa. Deci, speraţi prieteni.

Poliţia din Zlatna -test

Părerea mea despre poliţie ,în general: Învechită, cu oameni prea puţin pregătiţi, cu tehnologie străveche şi aplicând metode învechite. Gen recrutare informatori de prin baruri şi urmărit oamenii care se urcă la volan băuţi. Când ai mai mare nevoie de ei, iai de unde nu-s. Când eram mai tânăr, una dintre distracţiile mele era să urmăresc oamenii cum se bat la discotecă. Nu am putut să nu observ atitudinea poliţiei care aştepta ca bătăuşii să se obosească ca să intervină.

Prin Zlatna oricum nu ai prea mare lucru de făcut: câte o spargere minoră, un furt de fier vechi, câte unul băut la volan.Ei bine, zilele trecute o bătrână de 85 de ani a fost găsită bătută măr şi legată în propria locuinţă, de către 3 tâlhari. Care au fost profesionişti nu glumă (dhe purtau cagulă) şi violenţi de mama focului, pentru generoasa pradă de 60 de lei şi un inel de aur, lăsând în casă nu mai puţin de 200 lei într-un portmoneu şi alte câteva inele de aur. Văd că nici cu bătaia nu au reuşit să rupă tăcerea bătrânei. Vorba aia, dacă eşti prost de mic, când eşti mare numa' te joci.

       Ei bine, a venit vremea Poliţiei Zlătnene să ne demonstreze de ce sunt în stare. Eu îl consider un test, deşi evident, era mult mai bine ca această tâlhărie să fie prevenită. Aşteptăm cu sufletul la gură arestarea infractorilor şi aruncarea lor după gratii. Personal, sunt curios dacă ei sunt din zonă sau nu.

Alchimie

de Tudor Chirilă (Volum Exerciţii de Echilibru)

"iubito, aş dormi cu tine
să nu ne mai trezească niciun ceas,
să coborâm pe treptele uitării
în pivniţa cu vin de bun-rămas.

îmbrăţişaţi în formă primordială,
s-alunecăm din vis în unic embrion
şi să ne naştem împreun-a doua oară,
amestec pur de sânge, suflet şi Atom."

Istoria de cheamă (2)

Ca şi completare la inscripţia găsită pe casa de la 1849, de care scriam aici. Textul conţine prescurtări, cu rolul de a îngreuna o eventuală identificare a autorului ei. Sună cam aşa:

"Ace(astă) ca(să) s-au ră(dicat) în lu(na) lui iunie 7 zil(e) Anul 1849 de Tăn(ase?) Ion(?) lui Sim(ion) în vremea bătă(liei) cu unguri cu mare paz(ă) au lucrat".

Când voi identifica exact cine a ridicat casa, poate această traducerere (de fapt o transliterare) va mai suferii mici modificări.

Cum arată o seară liniştită

Seara a început cu Valsuri Vieneze şi Ilie Micolov, ambele discuri de vinil căpătate "ca cadou" de la un anticariat din Alba Iulia de unde am comandat două tablouri cu Zlatna veche. Ambele cu centrul. Pe valsuri am valsat iar pe Micolov am Ilie. Glumeam. De la Ilie M. nu am ascultat până acum decât "Dragoste la prima vedere". Ce m-a surprins la discul ăsta a fost orchestraţia de excepţie, se merită să-l ascultaţi doar pentru asta. Apoi un reportaj dintr-o peşteră din Antarctica, o combinaţie ideală între stâncă şi gheaţă. Spectaculos. Acum m-am mutat la un prieten. În timp ce "puiul la cuptor" se rumeneşte, beau bere şi încerc să traduc prima inscripţie de pe casa găsită de curând, în timp ce la calculator cântă Eric Clapton cu "Wonderful Tonight". Mai lipseşte ceva?

Istoria ne cheamă...

Când am găsit casa de care scriam aici, am găsit inscripţionată o dată, 1849, despre care am presupus că este anul construcţiei şi o inscripţie în chirilică. De fapt sunt două, dar una mi s-a părut mai "accesibilă" şi oricum cea de-a doua nu pleacă niciunde.

Automat, după anul construcţiei, mi-am imaginat că această casă a fost construită imediat după evenimentele din Octombrie 1848 din Zlatna şi redau aici un scurt context istoric:

"Sub conducerea directorului cameral Nemegyei János, care conducea minele de aur din localitate, populaţia maghiară ridică sub arme o gardă naţională de cca 300 combatanţi. În acelaşi timp, şi românii din zonă înfiinţează propria lor gardă naţională, sub conducerea prefectului Petru Dobra. În Zlatna, maghiarii au dat jos drapelele imperiale şi le-au înlocuit cu cele maghiare, declarându-se întru totul ca fiind de partea revoluţiei maghiare. Din proprie iniţiativă, fără a primi nici un ordin, miliţiile româneşti din jurul Zlatnei iau iniţiativa de a dezarma garda naţională maghiară din oraş, inspirate probabil de dezarmarea gărzilor naţionale maghiare din alte localităţi din Transilvania.

La 22 octombrie miliţiile româneşti cer gărzii naţionale maghiare să depună armele şi să înlocuiască drapelele maghiare cu cele imperiale.

Intenţia conducătorilor maghiari era de a se preda autorităţilor imperiale şi nu miliţiilor româneşti, de aceea s-a constituit la 23 octombrie 1848 o comisie formată din Nemegyei János. George Anghel şi dr. Knöpfler din partea cetăţenilor Zlatnei şi din prefectul Petru Dobra, Ioan Nobili şi preotul Milidon din partea miliţiilor româneşti. Această comisie avea să discute condiţiile predării armelor de către garda naţională maghiară, precum şi să aştepte un răspuns din partea comandamentului militar austriac de la Alba Iulia.

Comisia fiind înfiinţată şi tratativele începând, lăncierii români s-au aşezat în piaţa oraşului, iar garda naţională maghiară a lăsat armele deoparte. Toată lumea credea că situaţia va fi liniştită şi că nu se va ajunge la luptă. În oraş, pe lângă garda maghiară a acestuia, se aflau şi gardişti maghiari din alte localităţi. După unele relatări, doar gardiştii din primele rânduri ar fi depus armele, pentru a-i induce în eroare pe români că le vor preda, în timp ce gardiştii din rândurile din spate, care erau din alte localităţi, nu s-au dezarmat. La ordinul lui Nemegyei János, în jurul orei 13, gardiştii maghiari din rândurile din spate au deschis focul asupra lăncierilor români nebănuitori, care mâncau liniştiţi în piaţă. Opt până la zece lăncieri au rămas morţi pe loc, în timp ce ceilalţi au luat-o la fugă în dezordine." Aceste evenimente au dus ulterior la incendierea mai multor case româneşti iar apoi la masacrul de la Poiana Ampoiului, unde au fost ucişi peste 300 de maghiari care se retrăgeau către Alba Iulia.

Cum e de la sine înţeles, au urmat apoi represalii din partea maghiarilor împotriva populaţiei româneşti. Cum se practica în aceea vreme şi recrutarea tinerilor români în armata maghiară, mi-am imaginat că persoana care a construit casa s-a retras în zona aceasta mai puţin accesibilă pentru a fi protejat (singur sau împreună cu familia) faţă de aceste represalii sau de o eventuală recrutare.

Cum să nu fiu bucuros când tot ce am gândit eu s-a adeverit. Cu ajutorul lui Sandu şi al lui profesor, d-nul Cosmin Popa-Gorjanu am reuşit traducerea unei incripţii. Sună cam aşa:

" De Tăni Ion lui Si(ip) in vrem(ea) bătă: cu un(g)uri cu mare paz(ă) au lucrat."

Domnul profesor spune că a fost scris cu prescurtări, bănuiesc eu pentru a îngreuna traducerea textului de eventual duşmani.

Cu scuzele de rigoare că nu voi dezvălui locaţia casei, vă pot spune că există mari şanse ca  ea să fie transformată într-un muzeu. Ce ziceţi de asta? 

Culmea replicilor celebre

Am scris aici despre diverse replici celebre din filme, dar zilele trecute am dat de una, care desigur va rămâne "culmea" acestor replici, ceva ce nu se va mai întâlni repede pe micul sau marele ecran. Culmea, nu am văzut filmul de la început , ci doar o parte, partea de sfârşit. Filmul se numeşte "Adevărul despre iubire" (The Truth About Love-2005), un titlu foarte pretenţios, în rolul principal fiind Jennifer Love Hewitt, pe care a cunoaşteţi îndeaproape din cauza decolteului şi a prestaţiei din "Mesaje de dincolo".

La finalul filmului, actriţa realizează cât îl iubeşte pe unul Archie, care tocmai pleca cu trenul. Aleargă biata femeie pe lângă respectiva maşinărie în mişcare, gagiul o vede şi trage semnalul de alarmă şi coboară. Clasic. Fug unul spre celălalt iar ea îi spune următoarea replică, care va rămîne în vecii vecilor cea mai "superbă" replică de final: "Du-mă acasă şi ridichează-mă". Poate altfel suna în engleză, dar din păcate nu am fost destul de atent.

O casă. Nu oricare casă.

Cât de important e să păstrezi moştenirea lăsată de cei care au fost, nu mai trebuie să explic eu. O parte din această moştenire se leagă de construcţiile şi edificiile ridicate de cei care au trecut acum ceva vreme prin această lume. La nivel de oraş Zlatna nu mai sunt multe: clădirea Şcolii Generale (viitoarea Primărie), Conacul Kendeffi – Hortvath (Casa de Cultură), Clădirea "Între Brazi" de pe strada Petru Dobra, Clădirea Spitalului Orăşenesc. Şi poate clădirea Parohiei Catolice din Zlatna.

Cât de importantă poate fi o clădire, ridicată din lemn, care s-a menţinut 160 de ani şi ceva şi care a fost construită, atenţie, în anul 1849. Adică imediat după revoluţia de la 1848. Pe lângă inscripţia cu anul construcţiei, pe care am găsit-o pe o bârnă exterioară, am găsit şi un text, scris în chirilică cred, pe care însă nu îl pot traduce. Mă ajută cineva? Mai jos sunt pozele.

Fotbal după o vreme...

Discutând despre fotbal în oraşul Zlatna, putem discuta despre orice eveniment care ar putea fi organizat în acest oraş. Organizarea unei "Cupe" de fotbal presupune resurse financiare destul de reduse, un număr redus de organizatori şi un număr destul de mare de participanţi. De ce a fost organizată mai des decât alte activităţi? Din două motive mari şi late: 1. există oameni pasionaţi şi 2. există un număr relativ mare de practicanţi.

De exemplu, dacă nu ar fi fost câţiva oameni, "Cupa Crăciunului" de anul trecut nu s-ar fi organizat.  A fost de ajuns ca doi tineri, Mihai Oană şi Nicku Mateş, la care s-au adăugat încă câţiva, să insiste. Nu e uşor să fii organizator. Nu prea primeşti laude. Doar critici. Majoritatea tinerilor cred că li se cuvine, în loc să se implice şi să pună mâna. Unul dintre ei striga după arbitrii:" ne-aţi furat de 4 ani încoace". Trist, nu? E Crăciunul, oameni buni, mai terminaţi.

Ca să revin, bugetul total al Cupei a fost cam aşa: 1200 lei strânşi de la participanţi (8 echipe de câte 10 oameni, a 15 lei de persoană), 600 lei strânşi de la Consilierii Locali (câte 50 lei de fiecare, 12 consilieri din 15 au crezut că această competiţie e importantă: Borza Iosif-Sivică, Puiuleţ Adrian, Teişan Sorin, Humaciu Paula, Nistor Emil, Demenic Daniel, Marius Doncuţ, Valentin Romoşan, Bunea Ioan, Clonţa Nicolae, Emil Buciuman şi Racz Jeno), 350 lei de la Sponsori Locali: SPONI SRL şi Laleaua SRL, plus o minge nou nouţă, la care se adaugă susţinerea tehnică a INFORESELF SRL, adică a lui Horică Fleşer. Ca şi cheltuieli, e foarte simplu: Premii în valoare de 1060 lei, câte o ladă de bere de echipă de 480 lei, Cupe de 218 lei, apă minerală de 62 lei, plata arbitrii 320 lei.

Ca şi concluzii: un buget de 2150 lei, 80 de participanţi şi peste 100 de spectatori, implicarea Consiliului Local şi al Primăriei, 3 firme care au susţinut competiţia şi o echipă de organizare de apx. 5 oameni.

Dacă lumea, implicit tinerii, s-ar implica mai des, mă întreb câte lucruri s-ar mai putea face în acest oraş.