marți, 15 ianuarie 2013

Fericirea e-un lucru mărunt

Fericirea e-n lucru mărunt. Şoc. Marile televiziune vor arăta mâine la ştirile de la ora 5 cum că un nebun, probabil neadaptat social, a îndrăznit să spună că fericirea e un lucru mărunt. Un beţiv, cu care mă întâlnesc zilnic, striga din toţi "rărunchii: " Am de toate , dar nu am fericirea!". Ieri a plecat acasă cu a bagaboandă, iar la plecare mărturisea: "Sunt cel mai fericit bărbat de pe lume!". Să înţeleg că fericirea e o femeie uşoară? Sau fericirea e după cum ne duce capul? Dacă ne simţim extraordinar de bine, suntem fericiţi? 
Părerea mea e că fericirea Nu există! Sau nu aşa cum crede lumea! Majoritatea confundă fericirea cu nişte sentimente, aparent inexplicabile, cu vârfuri de trăiri, cu "fluturi" în stomac, cu sentimentul de.... da aici e problema... cu sentimentul de împlinire. Cine poate spune că, trăgând linie, o viaţă au fost fericiţi? Sunt însă câţiva (fericiţii :)), care pot spune că sunt împliniţi. Că sunt împăcaţi cu ei, că trăiesc simplu, cu bucurii la fel de simple, care au realizat că viaţa e şi în sus şi în jos şi mai presus de toate, au învăţat să vadă partea plină a paharului. Oare unii confundă fericirea cu împlinirea? Oare să fi fericit, înseamnă să fi mulţumit? 
Întrebarea cea mai grea e însă: facem faţă fericirii? Dacă nu ştim să plângem, vom învăţa vreodată să zâmbim? Dacă nu am simţit durerea, cum vom ştii să simţim binele? Dacă nu am fost trădaţi, cum vom ştii să apreciem loialitatea? Prietenia? Dacă nu am gustat din noroi, cum vom putea zâmbi soarelui şi dimineţii ce va veni?
Oare putem suporta fericirea? Oare a trăi la această imensă intensitate, nu ne va distruge? Nu vom fi deprimaţi de temerile că nu vom putea duce acest munte al lui Atlas în spate prea mult timp? Oare nu vom alege, mereu, mereu, o siguranţă aparentă  şi nu vom lăsa niciodată această "pasăre" din mână pentru un vis, presupus temporar, numit fericire?
Ne dorim cu adevărat fericire sau doar ne place să alergăm mereu către această himeră, să urcăm titanic muntele cu bolovanul în spate, ca şi legendarul Sisif, fără a fi însă obligaţi de nimeni, ca în vârf să-l aruncăm şi să începem din nou această cumplită muncă?
Ţapinarii răspund sec:

"Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza

Fericirea-i un lucru mic
Un pitic, ce danseaza."



Fericirea e .........credeaţi că am răspunsul? Eu doar pun întrebări. În Cutia Pandorei, la sfârşit, nu a rămas fericirea, ci speranţa. Deci, speraţi prieteni.

1 comentarii:

  1. pune-ti intrebarile corecte si cauta si raspunsuri, fericirea exista si da, poate fii implinire, poate fii "muntele lui Atlas", poate fii o femeie(usoara sau nu), prietenii, noroiul, soarele, orice inseamna fericire, ca nu o simtim cand avem nevoie de ea, ca nu credem in ea, fericirea continua sa existe cu sau fara noi :)

    RăspundețiȘtergere

Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...