De mult urmăream eu pozele lui Dan Tăuţan şi Claudiu Szabo (aka Nănaşhu) cu gheaţa din Cheile Râmeţului. Dhe, cică dacă e frig tare mai multe zile la rând, îngheaţă apa şi poţi traversa cheile "prin apă". Adică, pe gheaţă. De atâtea ori mi-am propus să verific chestia asta şi de atâtea ori nu am făcut-o, încât această traversare părea un miraj.
A fost nevoie de câteva zile de foarte frig, un Zoli extrem de entuziast, câţiva oameni de bine şi hotărâţi din Orăştie, vechi prieteni, un concert caritabil de vinerea seară şi, aproape fără să realizez, m-am trezit cu un piolet în mână călcând gheaţa. Bine, pioletul e pentru poză.
Şi după ce greul a trecut, m-am băgat eu la înaintare...
De greu, ce să zic, nu a fost greu. Mai testam cu pioletul grosimea gheţii când traversam dintr-o parte în alta. mai săream câte un bolovan, mai râdeam când mai alunecam. I-am bârfit pe Philip care nu a venit de lene şi pe Sebi care cică urma să vină. Fără să realizez, am şi ajuns la fosta şcoală din Cheia, actualul Centru de Supraveghere Ecologică, dacă nu mă înşel.
Când să facem focul (afară era mai cald ca înăuntru), tot fumul venea înapoi, aşa că am deschis gura de vizitare de la horn şi am extras vreo 3 găleţi de funingine+ o jumătate de găleată de zăpadă. Bineînţeles, de vină a fost Sebi, care a petrecut acolo Revelionul şi nu a putut curăţa hornul. Io cred că-l curăţa, harnic cum îl ştiu, dacă s-ar fi priceput. Dar nu poţi să le ai pe toate.
Am petrecut acolo o noapte de vis, apoi ne-am întors a doua zi pe acelaşi traseu. Viscolea puternic, iar peisajul era parcă şi mai frumos. Promit că o să mă întorc.
Exceptional,Fericitilor ! :)))
RăspundețiȘtergere