Nu te mai aud peste tot,
ca pe o melodie
de care nu mai pot scăpa.
Nu te mai regăsesc
în fiecare zâmbet
şi în fiecare vers
despre iubire.
Ridic bastonul alb din ţărână,
îmi potrivesc aparatul auditiv,
apoi mă ridic
de pe banca unde,
odinioară,
îmi citeai.
Mai stai.
Nu pleca.
Încă mai miros a tine.
Sursa foto aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Scrie aici. De bine, de rău, numa' scrie...